O poveste cu un trabant

Povestea ce urmeaza nu are nici pilde si nici morala, este o intamplare mai veche, traita alaturi de trei oameni putin cam beti, intr-un trabant. Un trabant galben.

Cum orice poveste are propriul X minuscul pe harta timpului, spatiul nefiind neaparat important, X-ul nostru a fost trasat pe pielea marelui sarpe, fix intr-o dupa-amiaza tarzie de sambata. Era ora la care, in zonele rurale, osteniti de truda zilnica, taranii cetatenii,

Citește mai mult

Pentru taranii ce parcheaza aiurea

parcare trecerea de pietoni

Poza asta a fost postata pe facebook de Andrei Sosa si deja a strans peste 1600 like-uri, dar a starnit si discutii.Intradevar, nu e chiar corect sa-i vandalizezi masina taranetelui, dar asa, de efect si spirit civic, merita.

Am avut si eu o discutie cu un asemenea specimen. Cred ca stiti strada Dr. Grozovici, straduta aia mica si aglomerata ce leaga bulevardul Lacul Tei cu Sos. Stefan cel Mare, pe langa spitalul Colentina. Fix in capatul strazii, langa Institutul Matei Bals, exista o trecere de pietoni si fix pe trecerea asta parcheaza taranetele meu si vrea mai apoi, sa traverseze regulamentar, ca pietonul pe trecere.Deschisese usa fix pe zebra.  

Citește mai mult

Dispecerele de la taxi pelicanu sunt de la tara

 -Taxi pelicanu, buna ziua. Pana aici nimic anormal.

-Buna ziua doamna, unde pot face si eu o reclamatie?

-Dar ce s-a intamplat?

-Doamna, aveti un un coleg, sa nu-i zic taran, cu numarul de inmatriculare IF 94 DVD care stationeaza la pasajul Marasesti, care dupa ce si-a baut cafeaua, a aruncat paharul pe geam…ce se poate face in situatia asta, unde pot face o reclamatie..eventual scrisa?

Citește mai mult

De ce e romanul snob

brand-celebruNu-mi plac snobii, nu mi-au placut niciodata. Recunosc, sunt momente cand privesc un snob cu oaresce invidie si da, stiu ce zice biblia despre invidie, dar nu ma pasioneaza…din punctul meu de vedere,biblia este prima carte fantasy scrisa si scrisa destul de prost. Acuma na, mai sunt si unii snobi care-mi plac un pic, sunt snobii care

Citește mai mult

Dezvoltarea personală la țară

viata-la-sat

Sătul de viața anostă pe care o trăia în fiecare zi în satul lui de la țară, Vasilică Geamblac era ros de dorința de cunoaștere, dorea să citească, să știe, să poată să discearnă tot rahatul de pe facebook și de la televizor, să-i dispară odată pentru totdeauna din creierii capului dilema legată de pământul plat și pizza rotundă… Dar cultura mediocră ce zăcea în stare latentă în toți prietenii și vecini lui, nu-l ajuta pe Vasilică Geamblac să se cultive iar mintea lui urma să devină pentru totdeauna o pârloagă, plină de mărăcini și alți scaieți, așa cu se întâmplase cu toți înaintașii lui.

Citește mai mult