-Taxi pelicanu, buna ziua. Pana aici nimic anormal.
-Buna ziua doamna, unde pot face si eu o reclamatie?
-Dar ce s-a intamplat?
-Doamna, aveti un un coleg, sa nu-i zic taran, cu numarul de inmatriculare IF 94 DVD care stationeaza la pasajul Marasesti, care dupa ce si-a baut cafeaua, a aruncat paharul pe geam…ce se poate face in situatia asta, unde pot face o reclamatie..eventual scrisa?
Putin luata prin surprindere, doamna -mi spune sa astep putin si dupa aproape un minut in care am ascultat muzica, timp in care probabil dispecera a informat mai departe despre ce este vorba,sunt preluat foarte agresiv si intepat de o alta duduie, probabil sefa de tura a dispecerelor:
-Da dom’le, care- treaba…ce s-a intamplat?
-Buna ziua…
…da, buna ziua, ce s-a intamplat( tonul tot agresiv)
-Doamna, asa cum i-am spus si colegei…
-Ce colega dom’le, suntem colegi? asta foarte infipta, nu ma lasa sa termin ce aveam de zis si deja incepeam sa ma enervez…
-Doamna nu suntem colegi si nici nu cred ca am fost,nici macar la scoala, dar asta e alta treaba..
-ce, adica ma faci proasta?!
-Nu doamna, eu vreau doar sa va spun ca un taran de la compania dumneavoastra, arunca ca nesimtitul gunoiul pe jos. Atat. Am vrut doar sa fac o reclamatie.
-Pai si de ce sunati la noi, vorbiti cu soferul,mergeti la politie… ce ,daca arunca cineva gunoi dintr-un Jaguar alb, tot pe noi ne sunati? Ce faceati atunci?
Si aici discutia a luat sfarsit, mi-a inchis telefonul.
Poveste pe scurt a fost cam asa…asta stationa si-si bea cafeaua. Arunca cu nonsalanta paharul pe geam. Eu merg sa-l ridic si sa-l abordez cum abordez taranii care arunca gunoi pe strada:-Domnu’ domnu…v-a cazut ceva pe jos, iar oamenii mai de rusine, mai de surpriza chiar ingana si un multumesc, dar taximetristul de la pelicanu nimic…cu geamul inchis se uita in alta parte, indiferent ca Iliescu cand fine vorba despre mineriade.
Vazand ca tartanul nu reactioneaza in nici-un fel, i-am pus paharul la stergator si am sunat la dispecerat, unde mi-am dat seama ca si acolo sunt tot tarani.
Intr-o tara normala, in urma unei sezizari de felul acesta normal ar fi fost sa spuna, Da domnule, am notat si o sa discutam cu soferul, chiar daca nu discuta nimeni nimic.
Poza este facuta cu telefonul mobil, prin oglinda retrovizoare, eram prea nervos si nu m-am gandit la poza decat atunci cand eram deja la volan.
Nu sunt nascut in Bucuresti, dar iubesc orasul asta mizer si aglomerat si nu mi-am pus niciodata problema sa ma mut in alt oras din Romania. Am adoptat orasul si el a facut acelasi lucru cu mine.Este orasul unde muncesc,iubesc si-mi cresc copilul, dar in momentul in care vad ca vine un taran si-si baga picioarele in el de oras, pai mi-se unfla o vena, devin animal.
Clar, nu voi merge niciodata cu taxi pelicanu.Astia ar trebuii boicotati, sa stea sa zaca prin intersectii, sa renunte la taximetrie si sa se intoarca in cotetul lor de la tara unde pot arunca gunoaie unde vor ei.
Bine zis! Eu nu merg cu ei.
Pana acum nu prea tineam cont cu ce taxiu mergeam…sa fie curat si sa nu fie dubios din ala cu 3.5 lei pe kilometru. Acum nu mai merg cu taranii de la pelicanu nici daca raman singura companie de taximetre din oras.
Nici mie nu imi erau dragi dar sa stii ca am avut marea supriza sa dau peste cativa baietii de mare buca pe la ei! De obicei iau cate un taxi de pe la Auchan Titan pana acasa in Salajan, am dat acolo peste vreo doi baieti care nu doar ca au fost foarte amabili cand m’am urcat la ei in masina si m’au ajutat sa descarc caruciorul in portbagaj cand am coborat mi’au adus cateva plase pana la lift fara sa le spun eu ceva. Surpize am avut cu aia de la Cobalcescu, am dat peste niste nesimtiti cat tot Pelicanul la un loc, unul dintre ei avand tupeul sa ma refuze dupa ce m’am dus cu caruciorul pana la masina lui pe motiv ca ii prea frig si nu mai are chef sa faca curse …. mergea sa se incalzeasca la o cafea ceva. Mai aveam un pic si ii spargeam luneta la masina. 😀
Deci … elemente si elemente …
Cândva, cu nişte ierni în urmă, încercam să parchez la intersecţia dintre str. Paris şi str. Washington, unde e o mică parcare. Mâzgă îngheţată pe jos, mai toate locurile ocupate, frig, vreme nasoală. Mai erau 2 locuri la margine, aproape în stradă. Vine un ţărănoi dintre gândacii ăştia galbeni, din generaţia care era matură şi cu copii la Loviluţie. Îşi parchează Loganul de taxi exact la mijloc, între cele două locuri, ca să le ocupe pe amândouă, şi rămâne la volan, să aştepte clienţi fraieri.
Mă duc la ţărănoi, el îşi scoate mutra roşie de la prea multă ţuică de corcoduşe pe geam. Îi zic: „vă rog frumos să mutaţi maşina un pic mai în faţă, pe locul dumneavoastră, ca să pot parca în spate, pe celălalt loc.”
Ţărănoiul adus de Ceaşcă în Bucureşti mârâie la mine ca pitbullul, că el nu poate, că nu vrea, că nu e loc şi alte căcaturi.
Mă urc la volan, ochesc cu grijă, să se suprapună plăcuţa cu numărul meu pe cea cu numărul lui, înaintez încet şi îl tamponez în numărul de înmatriculare din spate. N-au rămas urme pe caroserie şi nici pe număr. Dar suspensia foarte moale şi elastică a Loganului a făcut ca şocul să fie zdravăn, troaca lui a ţopăit pe loc ca o piftie. Nu ştiu dacă şi vezica lui a cedat când a simţit 🙂
Mă duc la geamul cocalarului, mă rânjesc la el şi îi spun pe cel mai ironic-insinuant şi unsuros ton: „ahhh… am încercat să parchez în spate, dar s-a dus un pic mai mult!”
Ăsta începe să urle, să se facă din roşu cum era vânăt (ca o vânătă), să dea din labele antrenate la sapă, şi după aia porneşte motorul, face un burnout ca Paul Walker, demarează ca Vin Diesel, face un zig-zag pe mâzga îngheţată de pe jos ca Titi Aur, şi zboară de acolo cu Logan cu tot.
Prafu’ & pulberea…in tot Ilfovul lor de sateni