Nu-mi plac snobii, nu mi-au placut niciodata. Recunosc, sunt momente cand privesc un snob cu oaresce invidie si da, stiu ce zice biblia despre invidie, dar nu ma pasioneaza…din punctul meu de vedere,biblia este prima carte fantasy scrisa si scrisa destul de prost. Acuma na, mai sunt si unii snobi care-mi plac un pic, sunt snobii care calatoresc. Despre astia era vorba cand spuneam ca-i invidiez. Macar astia raman cu ceva pe retina, ca nu cred ca toti sunt „fotbalisti” si trec prin lume ca gasca prin mall.
Dar sa revenim la snobul nostru cel de toata ziua. Aseara eram la locul de joaca cu copilul si fiecare copil era cu mama,tata sau bunica lui. Dintre toti adultii care erau in parculet, cel mai tare piuia o blonda obosita, sclipitoare prin hainele de firma si aurul de pe degete. Cum subiectul discutiei erau copilasii, de fiecare data cand o alta mamica comenta despre un lucrusor de-al copilului, blonda croncanea si ea, neomitand sa specifice firma si pretul.
Intre timp apare si sotul snoabei, snob si el…cu cheile si telefonul la vedere, cu ochelari de soare, desi afara mai era putin si incepea ploaia. La aparitia tatalui, copilul alearga foarte incantat la el, iar tatal snob, printre altele-i spune copilului ca vor merge la mall cu bmw-ul, neomitand sa puna accent pe bmw.
In timpul asta ma suna un prieten si fara legatura cu ce ma intreba el, incep sa vorbesc putin mai tare
…da frate, am fost cu X sasele, snobul belise urechile si ciulise ochii
...nu mai merg frate acolo, prea multi tarani…daca tot le bag bani in buzunar,macar sa fiu linistit
Si am mai aberat putin la telefon, incheind cu:
...da ma, cred ca o sa vin cu Lancer-ul, e mai usor cu parcarea.
Dupa ce am terminat cu joaca copilului l-am sunat pe preten si i-am explicat care era treaba cu snobii din parc.
tipic romanesc 🙂