Mâine după amiază, sunt implicat într-o vizionare de statui vivante. În perioada 16-20 ale lunii curente, se desfăşoară Festivalul International de Statui Vivante. In ultimele două zile de festival, statuile Vivante, sunt în Parcul Alexandru Ioan Cuza, IOR pentru conservatori.
Cum am mai scris pe aici, sunt o persoana ce a trecut prin experienta autostopului, iar acum cand sunt sofer si am ocazia sa ajut un autostopist, o fac. Am intalnit diversi oameni si am strans o multime de povesti, unele frumoase, altele triste, iar multe dintre ele, total insipide. Ieri, am fost la Pitesti si am avut partener de drum, pentru o bucata mica de autostrada, o doamna autostopista. Din discutii, am aflat ca fiul ei cel mare, lucreaza in Africa, mai exact, fix in Guineea Ecuatoriala, tara din Africa Centarala, unde omul nostru, pune mana la construirea unei puscarii moderne 🙂 Ce sa-i faci, cand ai presedinte dictator, faci puscarie 🙂
Bă, azi e întâi iunie, încă mai este și ziua mea, așa că nu vă deranjați să-mi urați la mulți ani, mi-am urat singur 🙂 Partea mișto la ziua asta sunt amintirile, amintiri din vremuri apuse, când, considerăm noi acum când vedem coborârea din vârful curbei lui Gauss, aveam o viață lipsită de griji. Pe dracu lipsită de griji, dar astea le las pe alt’dată. Acum zic să-mi aduc aminte de trei dintre profii mei, nu de alta, dar unii chiar erau pitorești.
Am avut mulți profesori…insipizi, buni profesioniști, bătăuși, bețivi, blazați sau pur și simplu, profesori cum era madame Țecu, profă ce ar trebuii să apară pe prima pagină la căutarea pe google „milf romania” (nu am cautat, poate chiar apare) 🙂
Da, lumea e plina de oportunisti, iar tipul asta din Glasgow ce seamana cu antrenorul Ranieri, nu face exceptie. Stirea este aici.
Dar cum subiectul o sa fie amplu dezbatut pe la altii, activitatile electricianului asta, mi-au adus aminte de ceva intamplari asemanatoare, dar la scara mai mica.
Si eu, in unele perioade ale vietii mele am fost asemuit cu diverse celebritati…cand eram chelios si putin mai grasut la fata, cineva mi-a zis ca seman cu Mugur Mihaiescu(Garcea) dar si cand aveam parul lung si-l tineam prins in coada, o tanti, fosta colega de servici o tinea una si buna ca seman cu elful ala din Stapanul Inelelor, de ajunsesem sa ma uit mereu in oglinda sa vad unde dracu seamana Orlando Bloom cu mine. De fapt, femeia, cand zicea de elf, se gandea la Hugo Weaving, cel ce juca rolul lui Elrond.
Oricum, nu despre asemanarile mele cu diverse celebritati vreau sa va zic, ci, despre cum am incurcat eu doua gemene.Si nici macar nu erau celebre.
Asa, deci, cand eram eu mai mic, dar nu chiar atat de mic incat sa nu am permis de conducere, aveam pe la tara un amic, mai mare decat mine, dar care nu avea permis de conducere. E, eu facea pe soferul personal al tipului asta..un fel de troc. El baga benzina si mergeam cu el intr-un sat la 20 si ceva de kilometri unde tipul avea si el o gagica.
Sursa foto.
Dacă aici am zis de blestemul fetelor, acum zic să vă povestesc despre un alt tată de fată, pardon tot de fete, nu de alta, dar are patru.Tipul asta, Marin, tizul meu, mi-a fost coleg de şcoală şi de bancă în generală.
Cum se întâmplă des la ţară, faci armata şi apoi te însori. Pe urmă, te apuci de făcut plozi…unu, doi, trei….pardon…una, doua, trei…că aici vorbim de Marin şi cum am zis mai sus, el are fete.Patru. Omul e fericit, după spusele lui, cam mare curentul la el în casă, dar poartă fes şi rezolvă problema.
Ştiu că e greu de crezut, dar eu, în sufletul meu, sunt un fel de pâinea lui Dumnezeu..un fel de trovant cu ureche muzicală, dărnicia şi altruismul fiind a doua mea natură, ăsta fiind şi unul dintre motivele pentru care prietenii mă strigă Donatello.