Mâine după amiază, sunt implicat într-o vizionare de statui vivante. În perioada 16-20 ale lunii curente, se desfăşoară Festivalul International de Statui Vivante. In ultimele două zile de festival, statuile Vivante, sunt în Parcul Alexandru Ioan Cuza, IOR pentru conservatori.
Ce este Statuia Vivante
În aparență răspunsul este cât se poate de simplu, este un actor care, costumat și machiat în așa fel încât să imite o statuie, este capabil să stea nemișcat mai mult timp încât publicul să poată fi indus în eroare. Este însă un răspuns incomplet căci nu ia în considerare arta acelui actor, antrenamentul său specific, capacitatea ieșită din comun de a interrelaționa cu publicul, de a improviza, rezistența călită în lungi și obositoare antrenamente și, nu în ultimă instanță, bucuria de a oferi publicului un subiect cât mai interesant de meditație, de descoperire, de întâlnire cu propria sa capacitate ludică.
Aşa grăit-a Mihai Mălaimare pe pagina evenimentului. Şi cine sunt eu să-l contrazic? Bun, deci mâine merg să văd statuile vivante, dar nu e prima dată când trec prin aşa întalnire. Nu, am mai avut o întalnire cu genul acesta de teatru stradal în Turcia şi s-a soldat cu dărâmarea unei bucăţi din grupul statuar. Mai exact, am nimerit într-un oraşel de vis, Selcuk, fix în timpul sărbătorilor oraşului şi printre pide, bere Efes şi shaorma cu #detoate, amestecate prin mulţime, erau şi nişte statui vivante.
Dacă ne uităm cu atenţie la poza mişcata de mai sus, între portdrapelul turcesc şi maica cu prunc, se află un obuz. Eeee…. sprijinit pe acel obuz, am intenţionat să mă trag în poză, eu. De reuşit se pare că am reuşit, dar până la poză, iniţial am crezut că obuzul respectiv este mai solid şi m-am lăsat cu toată greutatea pe el…haos, ca la Plevna s-a auzit.
Fraţii mei albi, gri, galbeni şi alte culori…încercaţi să vă imaginaţi zgomotul produs de un tub metalic gol, dat de-a dura pe piatra cubică şi hohotul de râs stârnit de această acţiune.
Dar cu tot tămbălăul creat, actorii ce întruchipau statuile vivante, au fost profi. Unul nu a mişcat. Bine, plodul din braţele doamnei era butaforic, aşa cum era şi obuzul, şi era cam greu să mişte.
În concluzie, de nu mă rupe vipia anunţată pentru ziua de maine, la întoarcere, măcar pe pagina de facebook a emisiunii şi tot urc ceva poze.
