Si-a luat fii’mea o tranta cu trotineta de si-a julit genunchiul intr-un mare fel. Tratarea ranii a fost iadul pe pamant…ma doare, nu-mi place, e urata, esti urat, nu pot sa merg. In fine, ca infectie si apa oxigenata, i-am explica ca si tac’su cand era mic si-a belit un genunchi si nu a vrut sa-l trateze si acum are o mare cicatrice in genunchi. I-am arat si, cu tipete si alte lacrimi, am bagat apa oxigenata, baneocin si un bandaj ce a fost dat jos in secunda doi. Desigur, cum a facut buba putina coaja, a fost indepartata…din nou supuratie, apa oxigenata, baneocin. Acum, are din nou coaja….vedem diseara 🙂
Acu, ca tot m-am laudat la fii’mea cu o cicatrice, pe motiv ca prin cartile de le citesc eu, personajele erau pline de rani cicatrizate ce erau un fel de carte de vizita pentru purtator, mi-am luat cicatricile la puricat. Plm, chiar am adunat semne de buna purtare…
Pentru ca capu’ face, capu’ trage, am avut o singura data capul spart…undeva pe partea dreapta deasupra urechii exista urma unei pietre lansate dintr-o prastie. Asta nu-i vizibila, ca-i acoperita de par…in schimb, undeva pe fruntea mea senina exista un mic semn…cineva a ras cand a primit un cap in gura. Tot la nivelul fetei, sub mustata, se ascunde o cicatrice. Cand eram eu mai mic, un alt copil, a gasit intr-un sant varful ruginit al unei coase. M-a luat drept caine, ceva la modul aport…n-am reusit sa prind mizeria aia decat cu buza de sus. Amintirea legata de aceasta intamplare, pe langa semnul ramas pe vecie, este ca m-a bandajat tataie. Mi-a lipit pe buza de sus o bucata de banda izoliera din aia comunista…aratam ca Hitler.
Am terminat cu fata, hai sa vedem cu bratele…Pumnii mei minte nu are…are cicatrice in schimb, semn ca am intalnit oameni tari in dinti. Bratul stang pastreaza amintirea unor canini de ciobanesc. Bratul drept…antebratul a avut parte de trei copci pe motiv de geamuri sparte. Bicepsul drept a dat-o parte’n parte cu un briceag, nimic grav…inca mai scriu.
O alta urma de taietura are istoric medical, s-a lasat cu extirpare de apendic. Cam atat pe trunchi, trecem la picioare. In genunchiul stang, cicatricea facuta de un cur de sticla de bricfor…adanca, se vedea rotula…cel mai frumos alb-sidefiu vazut in viata mea. Mai jos, pe tibie, 10 cm de julitura calcaroasa. Pe pulpa, o arsura cu metal topit, o piulita metric 10 taiata cu aparatul autogen a aterizat pe o cuta facuta de blugi…a trecut prin ei ca prin braza…am mirosit a friprura vreo doua zile. Mai lateral de arsura, o alta belitura…am cazut cu un calorifer din ala de fonta su 24 de elementi. M-am batait pe el si s-a luat dupa mine…mi-a prins pulpa. Si ajungem si la laba piciorului…pe vremea mea copii mai mergeau si desculti. Dracu stie in ce m-am intepat ca s-a infectat si am ajuns din nou la bisturiu…Piciorul drept e sarac in cicatrice, exista una singura, seamana a felie de salam si a fost facuta tot cu aparatul autogen, din greseala si din lipsa de protectia muncii. Iar am mirosit a gratar.
Voi cum stati, sau ati fost copii cuminti?
Copil ca orice copil, cicatrici in genunchi, coate, arcada sparta… Dar a urmat „maturitatea”: caderea cu motocicleta de parca mi-a zgariat o pisica dosul palmei, capul spart pe munte, venele taiate (aici glumesc). Si acum am vanatai pe brate si picioare de zici ca ma ia unul la bataie zilnic. Pisi de la cosmetica se uita lung, dar fiind mult mai tanara cred ca-i e jena sa ma intrebe. =))
Arcade sparte n-am avut…plm, sunt tanar, timpul mai are rabdare.