Cumva, am avut noroc și n-am avut parte de oase rupte la viața mea. O claviculă dizlocată când eram mic și cam atât. Era o vreme când tânjeam după un gips….Părea cul să ai așa ceva, o mână în ghips era mai wow decât niște tăieturi. În fine, dacă cicatrici am din belșug, la oase, slavă domnului am fost rezistent.
Dar se pare că îmbătrânesc…ieri, ies din casă bucuros nevoie mare, hotărât să iau niște frunze la greblă. Mă, nu știu cum am făcut, că împiedicat nu sunt dar am reușit să-mi sucesc o gleznă. Și nu beusem nimic…Da aia e, mai ai și bucurii de felul ăsta. Noroc că exista prin casă o gleznieră și niște fastumgel. Habar n-am de unde glezniera. De fastum gel știu, mai am momente când romboidul major mai sare de la locul lui, așa…fără un motiv anume, și vreo doo zile sunt foarte țanțoș.
Dap, ziceam eu că încă mai pot dar trebuie să fiu mai atent pe unde calc. Și mai ales cum calc…
Ce le mai înflorești! Nu vrei să recunoști că ai căzut în plasa lui fie-ta :)).
Ehe, de era așa, aveam și ochii scoși că am păcălito
Ah, nu e de la roata din vara?! :)))))))))))))))))))))))))
Hai, sanatate campionule si pricepe ce iti tot zic de ceva vreme ca …. in plm ca aia e, fu’se fu’se si se duse, lasa loc la altii! :))))))))
Cui să las loc bro, nu vezi ce vine din urmă?
Merci!