Un italiano vero…

Așa, la general, italiana e destul de intuitivă. Dacă mai ești și un pic moldovean, de-acolo ești, o prinzi foarte repede. În fine, nu intru în detalii lingvistice, țin doar să punctez două chestiuni legate de limba italiană.

Unu la mînă, cum Cezara face italiană intesiv la școală, așa, de clasa pregătitoare, încep s-o prind. De când tot pozez și încarc temele Cezarei în platformă, cumulat cu ce repetă cu soția la italiană, parcă se prinde ceva italiană de mine. Bine, știam eu ceva italiană…aia cu gioco din mână, chestiile alea de supărare de încep cu v, conțin doi ff și se termină în ulo. Da, chestii ce ar fi traduse de Irina Margareta Nistor drept du-te naibii. Cred că mai la final de an o să iau la mână toată materia. Probabil, până termină copilul Dante, învăț și eu italiană…

În fine, fii-mea, este în perioada aia în care se rușinează când o rog să parlească în italiană. Cum nu sunt acasă în timpul lecțiilor on line, soția zice că se descurcă foarte ok la italiană. Azi am avut o discuție pe tema asta și i-am explicat că nu trebuie să se rușineze și nu trebuie să se teamă că greșește. I-a explicat soția că ea a învățat italiană când au trimis-o de la servici și a fost mult mai greu, că nu a început cu chestiile simple cum face ea la scoală. Zice că a înțeles, vedem cum va fi pe viitor.

A doua chestie, în glumă, i-am zis că de acum înainte, toate vacanțele le vom face în Italia. Bă, s-a supărat fleașcă copchilu…că nu vrea doar în Italia, vrea și în Grecia și peste tot. Ne-am împăcat…și am trecut la muzichie de la italieni. I-am explicat că deși nu știu să vorbesc italiană, am câteva cântece în limba italiană care îmi plac. Și am ascultat câteva. Le las acilișea, poate vă tentează…Și vă zic și unul dintre cele mai mișto filme italienești văzute de mine. Nuovo Cinema Paradiso.

Și acum muzica…