Respectul la sat

La cateva zile dupa nasterea eternitatii, la sat, a venit pe lume si Respectul. A fost nascut prematur si putini au fost cei care au crezut in supravietuirea lui. Dar Respectul  s-a incapatanat sa traiasca, sa fie una cu omul de la sat.

Cei sapte ani de’acasa, este pseudonimul respectului, cartea de vizita a sateanului.Respectul nu a aparut niciodata in fata boierului cu caciula pe cap, nu a trecut pe langa popa fara sa spuna sar’na, politistul si invatatorul au fost egali cu popa, iar despre persoanele in varsta nu mai vorbesc.

Versatil si adaptabil, Respectul a tinut pasul cu evolutia societatii.

Constient ca popa si-a facut casa mare si si-a cumparat masina din respectul lui, continua sa-i ofere „respect” in fiecare duminica, la nunti si inmormantari, toate acestea asezonate cu injuratura de rigoare.

Chipiul politistului este luat in mataranga tot cu respect.

Singurul care a mai pierdut din respect este invatatorul, dar asta are legatura cu o alta forma de respect, servita de guvern si  foarte vizibila pe forma de respect numita card de salariu.

Pe locul boierului,lasat liber de cei 45 de ani de comunism, a reusit sa se cocoate „patronul”, personaj care se bucura de o alta forma de respect, mai interactiva si mai… reciproca.

Daca patronul este si „om in varsta” respectul se manifesta si mai abitir si am sa redau un scurt dialog intre un patron in varsta si un tanar foarte  respectuos, fost puscarias pe motiv de viol de baba.

…Bai Gigi, cand platesti datoria?

-Pai n-am platit Nea Vasile?!

-Nu Gigi,nu…

Si acum urmeaza esentialul, chintesenta respectului, exprimarea suprema a respectului…

…Nea Vasile, sa-mi bag eu plu@ in mama si matale in ma-ta, daca-ti mai platesc ceva…si nici nu mai cumpar pe datorie de la matale

Asta este unul dintre motivele pentru care satul romanesc trebuie sa traiasca. Umor si respect.