LeMeu kapitalist

N-am avut bani de țigări bune, mi-am luat LeMeu…

Azi mi-am luat un pachet de L&M. Roșu, lung…că eu așa ceva fumez…de la cele cu filtrul alb am o senzație de vomă și le evit. Apropo de L&M, într-o vreme era cea mai fumată țigară din România, la mare bătaie cu Viceroy. Dar în anii 90, atunci când Costică s-a scuzat că nu a găsit țigări bune și s-a mulțumit cu L&M, baza era pachetul de Kent. Deh, tigareta 1, tigareta 2… Deși puștan ca și noi, Costică ăsta era printre primii antreprenori de la mine din sat. Adică mai erau patronii, ăia cu chioșcuri și alte magazine, gen Nea Vasile. E, și Costică după ce băga toată săptămâna Snagov, sâmbătăt seara când ieșea la discotecă( în sat, așa se zicea la noi) pus la pantalon la dungă și cămașă albă apretată, la buzunarul cămășii băga un pachet de Kent și un teanc de bancnote de 10,000 pe care le învelea într-o bancnotă de 100.000. Dădea demențial prin cămașa albă teancul ăla de sute. Bine, noi știam că era doar bancnota aia de 100.000 și era aceiași de anu trecut…Cred că la un momentdat exista un pariu cu cine-l face pe Costică să spargă suta de mii din buzunar. Băiat bun Costică, avea mereu țigări pentru anumite persoane. Dacă Costică vedea ceva potențial în tine și-i cereai o țigară, omul avea…dacă erai un fel de „prostu satului” în ochii lui, răspundea scurt, N-am…și la două minute aprindea tacticos un Kent lung. În fine, într-o seară s-a ajuns la faza asta cu N-am găsit țigări bune și mi-am luat L&M. Nah, asta era imaginea omului despre succes: camașă și pantaloni la dungă, țigări Kent și teșcălăul de bani în buzunar, mai la vedere așa…

Eu n-am fost fumător de L&M, m-am apucat de fumat cu Assos, am băgat o perioadă Bond și Hollywood apoi o vreme foarte foarte lungă Lucky Strike. Apoi am mai tras pentru o periodă scurtă de Viceroy albastru și de mulți ani m-am oprit la Winston roșu lung. Asta l-a mirat pe un fost șef, fost șef pe la JTI( Japan Tobacco International ) și m-a întrebat cum pot fuma mizeria asta de țigară. Alternativa când nu găsesc Winston este Marlboro. Chestia asta se mai întâmplă uneori pe la țară. Dar azi n-am găsit și mi-am luat LeMeu, ca Costică.

Și uite așa am aflat eu că L&M e în plină campanie de rebranduire. Și campanie mișto, nu din aia de fac restul producătorilor de țigări…Același gust sublim într-un nou ambalaj. Nu intru în detalii, dar mi-au atras atenția două chestiuni la noul L&M. Unu e faptul că rebrandul ăsta e cu + la pachet. Nu mă apuc să cântăresc țigările dar la pachetul acesta promoțional ai o țigară în plus…pachet ediție limitată cu 21 de țigarete. A doua chestie ține de curiozitate. Nu te încălzește cu nimic că ai habar ce reprizintă inițialele L și M de pe pachet, te poți limita clasicul LeMeu sau la gluma aia sinistră cu #LoamiaiMielu(L&M). E, de data asta pe cele două inițiale scrise cu alb pe fond roșu, cu argintiu este scris mic Liggett și Myers. Deci, cu ocazia asta am aflat de unde denumirea de L&M.

?

Și dacă tot am găsit chestiunea asta am căutat ceva informații despre Liggett&Myers. Bă, și e fascinant…clasica poveste americană de succes. Și începutul e cam așa: Prin 1812 prin State, americanii se ciomăgeau cu britanicii. Războiul ăsta era cumva considerat extensia de peste Atlantic a ciomăgelilor duse de Napoleon prin Europa. În fine, nu contează, ideea este că în timpului războiului dintre englezi și americani(1812-1815) englezii au cam mătrășit afacerea cu tutun a unui oarecare Christopher Foulks de pământ de prin New Jersey. Asta, după ce i-au dărâmat englezii fabrica de tutun s-a mutat mai spre vest și într-un final a continuat afacerile cu tutun prin St. Louis, Missouri. Prin 1844, moș Christopher Foulks avea nevoie de forțe proaspete și la luat alături pe nepotu John Edmund Liggett. Asta-i L.

Acu să vedem cum apare și M-ul pe pachet. Pe la 1869 compania a creat primele țigări amestecate, folosind un amestec(blend) de tutunuri turcești și tutun Virginia. Un parteneriat a fost format cu George Smith Myers din Missouri, iar în 1873 a fost înregistrată Compania de tutun Liggett & Myers. Dacă ne uită la perioadă, avem cam așa: bazele afacerii au fost puse în 1812, pe vremea lui Napoleon iar prin 1999, Liggett Vector Brands Inc. a vândut mărcile L&M, Lark și Chesterfield către Philip Morris Companies Inc.

Și să revenim #unpic la anul 1812. Christopher Foulks asta pierdea afacerea cu tutun din cauza războiului. Tot din cauza războiului, România pierde Basarabia în favoarea rușilor. Nu mai intru în detalii istorice, mă gândesc doar la ultima perioadă în care rușii și-au manifestat influiența pe aici. Știți voi, perioada comunistă. Nouă ne place să ne comparăm cu ceilalți…bă da luaț exemplu L&M. Compania asta a fost înființată în 1873 pe bazele unei afaceri de familie începută înainte de 1812. E, ia să-mi ziceți voi mie câți oameni cunoașteți voi și duc o afacere de familie începută prin 1800. Păi n-ai, că ne-au pus comuniștii o frână de vreo 45 de ani. Cam așa se fac averile sănătoase…generație după generație. Dacă facem abstracție de toți securiștii aștia noi de pe la noi ce-și moștenesc înaintașii, avem de recuperat față de imperialiștii americani o grămadă. Da pare că se simplifică treaba, dacă noi încă ne mai luptăm cu marxismul clasic și dăm vina pe ceilalți pe ce nu ne iese, pe la americani se pare că face ravagii neo-marxismul de rit nou. Și parcă-i văd pe Putin și pe poporul chinez prieten cum își freacă mâinile.

4 comentarii la „LeMeu kapitalist”

  1. Cu „lemeu” m’am apucat e fumat si cu „lemeu” am dus’o mult si bine, pana s’au stricat crancen. Ca sa completez povestea ta, la noi era chiar o cofetarie L&M (nu crasma, COFETARIE :)) ) unde tot orasul isi ducea ibovnica la un ceai, daca vroia sa o cucereasca. Era un soi de daca n’ai fost cu fata la „lemeu” nu tineai la ea. :)) Si acuma partea haioasa e ca niciodata n’am inteles si aflat de ce dracu o cofetarie a fost branduita L&M (avea si o reclama mare luminoasa cu un pachet de L&M), basca, fumatul era interzis in interior si nu vindeau nici tigari! :)))))

    Răspunde
    • Puterea brandului >)) o fi fost ceva cu cafia inainte și nu-ți mai amintești tu. Sau așa s-o fi descurcat patronul de niste colante moca.

      Răspunde
      • Nope, locul ala inainte de revolutie era tot cofetarie care probabil ca a fost preluata de ala de o administra pe modelul clasic de atunci. Rebrenduirea a fost dupa privatizare, dar asa cum am zis .. inca e un mister pentru mine de ce L&M?! :))

        Răspunde
    • Prezent aici tot un veteran ”lemeu” :)) Intre timp am ajuns pe la marlboro gold, nici nu stiu sa zic ce e mai rau dintre ce fumam noi acum sau alea de pe vremuri gen carpati, marasesti si asa mai departe :))

      Răspunde

Lasă un comentariu