Era într-o vreme un promo pe National Geographic(cred) care zicea că lumea e mică încât încape într-un pătrat. Cu trimitere la logo-ul lor.. care e cam dreptunghi dar nu ne loăm din atâta lucru. Și cam așa e, că dai de unu sau de altu când te aștepți mai puțin. Vă mai povesteam eu în trecut cum m-am revăzut cu un bun prieten din copilărie într-un supermarket din Grecia sau cum, într-o altă zi am dat peste un tip cu care m-am reântâlnit peste ani și încă suntem parte din aceiași gașcă de prieteni deși el a cam luat-o razna cu suveranismul și alte kkt-uri ideologice. În fine, omul avea potențial încă de pe vremea aia… dar parcă acum prea au toți ceva cu el. Dar na, e băiat de treabă dincolo de pshihoza asta cu dacii și cu bubuli.
E, hai că m-am întins mult și nu despre asta aș fi vrut să scriu ci despre ceva ce s-a întâmplat azi dimineață. ca să ajung la asta a trebuit să fac introducerea de mai sus.. Acu, să revin la ce s-a întâmplat azi.
Se face că aseară eram cu fetele la locul de joacă și Cezara, fii-mea cea mare, a rămas fără role. Că i-au crescut lăboanțele și nu o mai încăpeau rolele vechi. Cumva, între fetele mele e o diferență de 4 ani și 4 zile așa că și rolele celei mici rămăsăseră mici așa că acum se dă cu ale lu sor’sa. Și mă apuc să mă uit pe olx de niște role pentru Cezara. Și dăi scroll… pe București prea puține role pentru vârsta ei… Dar găsesc totuși o pereche de role la o doamnă în sectorul 3. Deschid discuția, anunțul înca valabil, zona Dristor. Eu, de la locul de joacă faceam 5 minute pe jos până în Dristor…așa că o întreb dacă pot merge să iau rolele. Tipa cică ar prefera mâine dimineață(adică azi). Și rămâne stabilit pentru azi. Ne dăm întâlnire în parcare la Lidl pe Râmnicu Vâlcea la 8:30.
Beau cafeaua, trezesc copilu să-l iau cu mine să probeze rolele… Ne vedem cu doamna cu rolele, le probează, plătesc și plecăm. Noi la mașină, ea la treaba ei. Cât mai dau eu prioritate, Doamna s-a dus… Și m-am dus și eu să duc copilul acasă și să plec apoi la birou. E, cînd ajung eu în parcare…Doamna cu rolele tocmai se parca și ea în aceiași parcare. Era o vecina de la scara 2.
Ca să înțelegeți mai bine, în poza de mai jos atent editată și marcată, în zona cu galben parchez eu rabla…iar unde am marcat cu albastru…tipa de la care am cumpărat rolele.
Binențeles că ne-am amuzat teribil pe chestia asta… Dar na, se mai întâmplă. Bine dreaqu că nu ne-am dat întâlnire pe la Unirii pe undeva și să ajungem iar acasă în același timp. Altfel, după întâmplare, mi-am amintit că mi s-a părut cunoscută rabla tipei dar na, la câte rable sunt în orașul ăsta…
De la suveranistii la role pe OLX!😁🖖
Dap, din fericire împărțim aceiași lume🤷
…știm ce se întâmplă peste hotare și cunoaștem oameni din depărtări prin intermediul rețelelor de socializare dar pe ăia de sub fereasteră habar nu avem.
Ieri m-am întâlnit cu un coleg de liceu după 22 de ani. El m-a recunoscut primul. De mulți nu am mai auzit și pe mulți nici nu i-am revăzut de atunci.
Cu ăia de sub fereastră nu știu ce să zic, sunt mutat relativ recent aici și e cam greu să-i știi pe toți. Despre colegii de liceu nici eu nu mai știu mare lucru despre o mare parte dintre ei. Nici cu ăia din facultate nu m-am mai văzut/auzit cu mulți. Dar da, după o vârstă e mai simplu s-o freci pe rețele mai ales că e mult mai simplu să-ți găsești niște interese comune cu ăia de acolo.