Acum nişte ani, undeva pe la apus, veneam dinspre Craiova. La Piteşti, pe lângă benzinăriile de la sensul giratoriu era în vremea aia un mare teren viran. Mai este şi acum, dar mai mic, s-au mai construit diverse. E, pe terenul ala viran crestea iarbă şi alţi boscheţi şi prin iarba aia, 3 elefanţi. Bă, ELEFANŢI în libertate lângă Piteşti…nu e posibil, s-a blocat procesorul, am frânat…nu-mi venea a crede că este posibil aşa ceva…Pentru câteva secunde nu am mai vâzut decât savana şi elefanţi. Apoi, m-am întors în zilele noastre şi i-am văzut şi pe ăia cu circul cum se desfăşurau mai în spate încercând să instaleze cortul.
Duminică asta, dimineaţa pe la 10, într-un supermarket din Grecia aproape s-a repetat poveste. N-a fost cu elefanţi dar a fost pe aproape.
Băi Manea, ce faci băi Manea!?
Inconfundabilă abordarea şi accentul şi tonalitatea. Singurul care o folosea este prietenul meu din copilarie, colegul de clasă şi pentru o vreme şi de servici, Dan Stoica. Bă, ăsta e plecat în Germania de vreo 7 ani. Am vorbit ultima oară la telefon acum vreo lună fără să pomenim ceva de Grecia sau concedii…şi acum dau total întâmplător peste el într-un supermarket din Grecia, undeva la marginea unui sat anost de prin Halkidiki. Bonus, cu el mai era şi Răzvan…şi uite aşa, pentru 10 minute, într-un supermarket ne-am adunat 3 dintre cei 5 draci care au speriat pentru o vreme un mic colţ din Romania.
Am mai avut întâlniri din astea ciudate, cred încă că lumea e atât de mică încât nu avem loc unii de ceilalţi dar, tot nu pot să-mi dau seama care erau şansele pentru întâlnirea asta…În fine, cred că vorba aia cu, Ne întâlnim pe vârf de munte este foarte adevărată.
Un comentariu la „O întâlnire neaşteptată”