Intalniri de gradul trei

Am invatat eu la scoala ca omul este un animal biped, inzestrat cu vorbire articulata, iar lucrul acesta, reuseste sa faca din el, un animal social.

Acum, ca evolutia, extraterestrii, Dumnezeu, ori Will Wright i-au dat aceste doua calitati, omul, a ajuns sa bantuie prin lume si sa interactioneze cu alti oameni, ajungand sa intalneasca si sa cunoasca alti oameni.

De multe ori, intalnirile acestea, sunt foarte surprinzatoarea, mai ales in momentul in care dai nas in nas cu un necunoscut si realizezi ca ai cel putin o cunostinta comuna si atunci, incepi sa te gandesti, ca lumea asta mare, nu-i chiar atat de mare si aici nu ma refer la oameni care au aceleasi interese cu tine, ma refer la oameni intalniti absolut intamplator.

Despre astfel de intalniri, sa le zicem, intalniri de gradul trei, ca asa am scris in titlu, vreau sa va povestesc eu.

BULGARU -smecher de Berceni

In anii 90 cand am venit in Bucuresti, sa locuiesc cu niste veri undeva pe Soseaua Oltenitei, in apropiere de Big Berceni, Bucurestiul nu era asa de sigur cum este azi. Riscul sa-ti iei niste capace de la smecherasii, care in lipsa de televiziuni si internet, pierdeaua vremea la spart seminte pe la diverse colturi, era destul de ridicat, asa ca verii mei, m-au sfatuit ca in caz de ceva probleme cu bercenarii, sa fiu tare-n gura si sa le explic ca habar nu au cine sunt eu, ca eu sunt varul lu’ Bulgaru si vin cu asta si o sa-i sparga.

Multa vreme nu am avut probleme, pana intr-o seara, cand prin aglomeratia de la Big, reusesc performanta sa-l calc pe un individ pe picior si de aici incepe scandalul. Cu lectia invatata, la o trimitere catre inaintasii morti ai ma-si, asezonez si parola care ar fi trebuit sa ma faca invincibil…ba, tu stii cine sunt eu, sunt varu lu Bulgaru si mai fac o trimitere la mortii ma-si.

Spre surprinderea mea, chiar a functionat. Dar nu pentru mult timp, pentru ca asta se da mai aproape de mine si ma intreaba:

-Varule, da de ce nu stiu de tine, cine plm te-a invatat sa zici ca esti varu’miu?

Mirosind ca e ceva putred in danemarca zona Big, cu morcovul ascuns bine, reusesc sa-i explic despre verii mei. Peste cateva zile, venind acasa, l-am gasit pe Bulgaru la bere cu verii mei si de atunci, nu m-am mai folosit niciodata de numele altuia.

NECUNOSCUTUL – de la bere

Intalnirea asta a fost cea mai dubioasa. Era intr-o sambata pana’n pranz si mergeam la piata Moghioros, pe langa parc. Fix in fata parcului, ma intalnesc cu necunoscutul si amandoi avem reactia aia de vechi prieteni..salut, salut, ce mai faci….si ne intindem la vorba. Dupa cateva minute, timp in care am hotarat sa bem o bere pe terasa de la intrarea in parc, am inceput sa ma intreb cine este asta, de unde-l stiu si probabil ca si el facea acelasi lucru, pentru ca discutia noastra a devenit foarte banala si evaziva. Oricum, ne-am despartit prieteni, cu promisiunea ca vom mai vorbi, dar eu, nici in ziua de azi, nu am reusit sa-mi dau seama daca-l cunosteam cu adevarat.

MIHAI-autostopistul

De o alta intalnire de gradul trei, am avut parte in 2007, an in care Sibiul a fost capitala cultural europeana. Plecam de la munca intr-o deplasare la Satu Mare si cum imi place sa conduc noaptea, pe la orele 23 plecam din Bucuresti. La iesirea din Pitesti catre Valcea, facea autostopul, Mihai. Cum nu parea dubios si ma cam plictiseam in masina, am oprit si l-am luat. Din vorba in vorba, dupa ce am discutat despre masini, fotbal si am ajuns si la femei(omul mergea la prietena lui la Sibiu) i-am zis ca si eu am avut in timpul facultatii o prietena care dupa terminarea facultatii, mersese in Pitesti sa lucreze la nu stiu ce publicatie locala. In momentul ala, tipul ma intreaba cum o cheama si aflu ca sunt colegi de servici si insista sa o sune, chiar daca eu i-am zis ca nu are rost,ca e ora unu noaptea si poate ca femeia doarme.In fine, dupa ce o suna pe gagica si-i explic cine sunt, femeia ma intreaba….de unde-l stii pe Mihai?!

Pai, de unde sa-l stiu,l-am luat la autostop…

KILO- inca suntem prieteni

In perioada facultatii, am facut o vreme pe taximetristul. Probabil ca eram mai atipic, fiind printre putinii taximetristi care ascultau rock. La o comanda, iau de la Antena 1, o tipa care se pune absenta pe bancheta din spate si-si baga nasul in bratul de dosare cu care urcase in masina. Pe la jumatatea drumului, ma intreababrusc daca muzica ce se auzea din difuzoare, este de la radio sau este caseta. I-am explicat ca e caseta, ca asta e muzica ce o ascult si daca o deranjeaza, pot sa o opresc. Tipa, rockerita, era foarte incantata si ne cufundam in discutii muzicale, iar la final ma intreaba daca pot sa-i dau numarul de telefon sa ma solicite pentru alte curse, mai ales ca ea, dupa servici, mergea in clubul Big Mamou, unde sotul ei canta impreuna cu trupa.

Intr-o seara, o iau pe tipa de la Big Mamou si impreuna cu ea vine si Kilo. Mi-a explicat alta data, ca Kilo este membru Noua Dreapta si ca e baiat de treaba. Toate aste se intamplau prin anul 2001.

Prin 2008, ieseam la o bere cu clubul montan in care tocmai ce intrasem, cand apare si Kilo. Din vorba in vorba, ne-am amintit unul de celalat si l-am intrebat si despre Noua Dreapta, spunand-ui ca am avut un coleg de facultate care era membru Noua Dreapta…si culmea, erau prieteni, iar el inainte sa ajunga la bere, trecuse pe la asta pe acasa.

Astea sunt intalnirile mele „dubioase” si ma gandesc ca si altii au avut parte de astfel de intalniri.