Vremuri grele frate, e traiul scump, nu ajung banii. Asta mi-a zis-o mai acum câteva zile unu cu care am copilărit. E mai mare cu câțiva ani decât mine și, fără urmă de malițiozitate, dacă fac un top al celor mai ratați oameni pe care i-am cunoscut, ăsta intră în top 3. Surprinzător, fra-su, e om normal, muncește, are familie, copii…se zbate că na, viața e greu și nici două zebre cu dungi identice n-o să găsești.
E, da ăsta, sondor ca mulți alții de la mine din zonă, a fost dat afară că l-au prins băut la locul de muncă. Odată avertisment, a doua oară penalizare, a treia oară pa. Și omul și-a luat destinul în propriile mâini și s-a făcut antreprenor. Antreprenor cu ziua prin sat…pe țigări, băutură și ce-o mai fi. Omul nostru e soluția finală când ai nevoie de cineva care să-ți muncească cu ziua. Adică, dacă nu găsești pe cine să iei să presteze, te riști și-l iei pe astă…măcar profiți de el vreo oră. Maxim două până când ori se îmbată rangă ori se supără că nu-i dai de beut și pleacă acasă. E, era într-o sâmbătă dimineața, mai pe la 10 așea, când merg eu la magazin, la eternul Nea Vasile, să-mi cumpăr țigări. Acolo, individul… Avion deja.
-Ce face fratele meleu? Pe unde mai dă cu sapa?
-La Bucale, Baro$$anule, tot la Bucale…
-Ză moară mămițica mea, dai o bere că iejti boier… și nu ne-am mai văzut demult… Și l-am ajutat și pe tac-tu cu niște treburi la casă…( a ajutat pe dracu, a plecat acasă că nu a primit de băut de la prima oră)
-Da cum să nu-ți dau? Păi eu de ce dreaqu crezi că am venit până aici, nu să-ți dau ție o bere?! Tot ca data trecută, în cap o vrei? ( Acum niște mulți ani când ăsta nu era chiar atât de prost dar se antrena să devină, i-am dat o halbă în cap că s-a întrecut cu gluma și mai apoi, de spume, i-am mai dat și bonus. Cu picioarele…)
Normal că și-a amintit, că nu uiți prima halbă-n cap de la tizul tău… Și a schimbat placa. Că e greu, că bani plua, că toată lumea e vinovată și are ceva cu el. Normal că l-am contrazis…
-Nu e Baro$$anule greu, nu știi tu cum s-o iei…
-Ba e greu, ză moară mămițica mea de nu e greu… că nici de muncă nu găsești.
M-am crăcănat când l-am auzit… Cum mă? Nu găsești de muncă?!
-Nu… că e greu, că banii…
Auzi măh, da plm, e 10 dimineața și tu ești rangă deja. Cât ai băut?
-3 beri… și-un coniac…
-Bine măh, ai dreptate…veața e greu…. da cine coaele berbecului crezi că te mai ia pe tine șă-ți dai cu ceva în cap la om în curte? Dacă te iau la muncă, faci față, mai ești în stare să prestezi ceva sau cazi ca bolovanu și crăpi?
-Păi cum?!! Cine e Tyson aici? Și mi-a arătat mândru bicepsul de la mîna în care nu ținea sticla.
I-am zis că-l aștept acasa pe la 12. Că mai aveam ceva de făcut și să vină să-i dau de muncă. N-a mai venit…. mi-a zis mama că a trecut după câteva zile. Că a vorbit cu mine și că avem treabă… Cum treaba se terminase de sâmbătă, s-a milogit de o țuică… N-a primit, că deh, viața e greu… În schimb a reușit să-l enerveze pe tata.. și l-a dat ăsta afară din curte pe el și pe toți înaintașii lui, cu sfinți și cu tot tacâmul.
Nu inteleg de ce stai la munca de lamurire cu oameni d-astia, mai ales un pic luati.
Nici eu, da e ok, nu-mi pare rău. Uneori aflu lucruri interesante. Plus ca eu sunt animal social…stau de vorbă cu oricine.
Întotdeauna „e greu” pentru ăia care aruncă vina pe alții, în loc să-și asume propriile probleme.
Așa e, dar ei nu-și dau seama. #lumerea