Vremuri grele frate, e traiul scump, nu ajung banii. Asta mi-a zis-o mai acum câteva zile unu cu care am copilărit. E mai mare cu câțiva ani decât mine și, fără urmă de malițiozitate, dacă fac un top al celor mai ratați oameni pe care i-am cunoscut, ăsta intră în top 3. Surprinzător, fra-su, e … Citește mai mult
In data de 8 februarie 1907, nişte ţărani din Flămânzi, pe motiv de foame, sărăcie şi lipsă de respect, l-au bătut pe numitul Gheorghe Constantinescu, administratorul moşiei respective. Ce s-a pictat mai apoi, a rămas în istorie, drept Iobag Fugind. Ce s-a împuşcat şi omorât, a rămas drept, răscoala de la 1907.
De iubire-ntâia oară cânt,
La scandal renunţ întâia oară.
Ce frumos o mai zicea Serghei Esenin. Da, i-am promis nevestei ca nu mai sar la scandal, dar era o vreme cand promisiunea asta nu era facuta nimanui si, desi nu cautam scandalul, nici nu-l ocoleam. Nu e bine sa te bati, cel putin dupa o varsta. Acum, nu scriu acest post ca urmare a unei renuntari recente la o rupta din rai, nu, pur si simplu mi-am adus aminte de o chestie mai veche in legatura cu smecherii ce cred ca-si pot permite orice, iar apoi s-o serveasca pe aia penibila…bai, iarta-ma, da’ eram beat.