In data de 8 februarie 1907, nişte ţărani din Flămânzi, pe motiv de foame, sărăcie şi lipsă de respect, l-au bătut pe numitul Gheorghe Constantinescu, administratorul moşiei respective. Ce s-a pictat mai apoi, a rămas în istorie, drept Iobag Fugind. Ce s-a împuşcat şi omorât, a rămas drept, răscoala de la 1907.
După această mirifică introducere, o mică poveste despre un alt fel de iobăgie…una modernă. Singura diferenţă este că cei implicaţi nu mai sunt iobagi, ci, Şobagi. Adică, în momentul în care nu le mai convine, nu se răscoală, ei şi-o bagă. De aici şi termenul de şobag. De cele mai multe ori, şobagii, şi-o bagă în mama administratorului şi apoi, pleacă acasă. Satisfăcuţi. De cele mai multe ori se şi întorc, pentru încă o tura de şobăgeală.
Pe concrete, că aşa se întâmplă la mine la ţară şi poate şi pe la alţii pe la ţările lor, se face că pădurarul( o să-i zicem Administratorul) pe lângă animale, administrarea fondului forestier şi alte activităţi conexe, mai deţine şi un magazin complex. Zic că e complex, că e ca shaorma, cu de toate, inclusiv cu cârciumă. Si cum Administratorul e şi el om, nu poate duce în cârcă toată această activitate. Drept urmare, domnul pădurar se erijeaza în administrator de moşie. Şi cum un creier are nevoie şi de braţe puternice, aceste braţe sunt puse la dispoziţie de câţiva şobagi. Aceştia, şobagii, sunt un fel de beţivani(nu le zic asistaţi sociali că nu ştiu dacă si primarul se implică…el,nu e pădurar)
Cum societatea zilelor noastre a desfiinţat şi condamnat scalvia şi iobăgia, şobagii sunt plătiţi. 50 lei pe zi + mâncare. Fără băutură. Nu e bine să bei la locul de muncă…accidente, controale, alea, alea. Ziua de muncă a şobagilor începe la ora 6 dimineaţa. Începe cu două ore de relaxare, nu de alta, dar ziua de muncă a Administratorului , începe pe la 8. Cum programul începe la 6, până vine Administratorul, ce faci in alea două ore de relaxare? Stai în cârciumă. A cui e cârciuma? A Administratorului. Şi cum să stai în cârciumă cu „ieslea goală” se cheamă sacrilegiu, şobagul, face şi el o mică consumaţie. La ora 8, hai să mai şi muncim.
La lasarea serii, Administratorul şi şobagii se întorc osteniţi de la lucru. Administratorul, merge să aducă banii pentru şobagi. Aşa este în democraţie. Orice serviciu se plăteşte. Şi dacă tot a mers în casă după bani, omul nostru face şi un duş, manâncă şi ceva în fugă, mai schimbă două vorbe cu copii. Şobagii sunt relaxaţi…povestesc la o bere cu ceilalţi muşterii. După două ore, cu caietul în mână, apare şi Administratorul. De data asta, poarta ochelari… e vorba de bani.
Şobagii, ştiu că discuţia va fi lungă, se vor face glume şi programul pentru a doua zi. În concluzie, în drum spre masa administratorului, mai trec pe la bar…încă o bere.
Şi încep calculele.
Bă, tu, dimineaţă, ai luat aşa: ţigări, o cafea şi o votcă…24 de lei. Corect? După aprobarea tacită, urmează alte calcule. Acum, de când am venit, în afară de două beri ai mai luat şi altceva? Nu? Bine…deci, 24 dimineaţă, plus 8 acum…32. Bun, uite 18 lei…ţi-i dau sau mai iei ceva de la bar?
Cam aşa decurge o zi de şobagie în zilele noastre, asta-i viaţa la ţară. Cu bune, cu rele…pleci de-acasă…ai o ocupaţie.
