Cand esti pasionat de apicultura si de literatura asa cum se intampla sa fiu eu, daca mai ai si norocul sa ai o nevasta priceputa si indemanatica ce croseteaza diverse lucruri, poti avea norocul sa-ti croseteze un semn de carte. Eu am acest noroc.
De apucaturile sotiei v-am mai zis aici, iar cum de data asta are in lucru niste semne de carte crosetate…primul semn de carte terminat, a fost o albina. Urmeaza ceva broscute si soricei. Initial, a avut si un blog, dar pe blog trebuie sa mai si scrii, asa ca a renuntat, a ramas doar cu pagina de facebook unde mai posteaza fotografii cu ale sale creatii.
Apropo de genul acesta de semne de carte, eu am noroc ca citesc doar acasa, ca daca mai citeam prin metrou/tramvai, si apaream cu albina strivita intre copertile unei carti, sugestiv intitulata, Portile casei mortilor, cu siguranta-mi puneam in cap toti militantii pentru drepturile gazelor. Dar oricum, un semn de carte tricotat, pentru un hipster sau o femeie cu suflet candid, este un cadou frumos.
Si uite asa, tot scriind despre tricotat, mi-am adus aminte de un unchi?!…fratele bunicului meu, Dumnezeu sa-i odihneasca pe amandoi, unchi ce era zeu la crosetat si impletit tot felul de lucruri. Ghinionul lui a fost ca a cazut din caruta pe la varsta de 7-8 ani si a ramas cu ceva handicap major la picioare. Cum vremurile erau grele, omul, din plictiseala, dintr-un simt al inutilitatii sau mai stiu eu din ce motive, s-a apucat de crosetat…si-a crosetat toata viata. Din asta a trait.
Vreau si eu, unde e coada sa ma asez, ….de fapt sotia a vazut aseara cand deschideam notificarile de pe mail si a zis ca e ceva magazin de handmade 🙂
Iti dau diseara un email…Sarutari de maini doamnei!