Saptamanal, in cutia postala, pe langa toate cataloagele cu ofertele speciale, langa cei cu imprumuturi rapide, plase pentru insecte si tot ce vrei pentru o inmormantare decenta la costuri minime, gasesc si cate un catalog Lidl, Carrefour, Kaufland sau mai știu eu ce alt supermarket. În fine, nu prea trec pe la Lidl decat ocazional, nu ca as avea ceva cu el, dar, cumva, mi-e peste mana.
Despre filme vechi. Vechi, dar bune
Ieri, cand Bucurestiul inca era scaldat de apele potopului, la birou ca intr-un film vechi american(cliseu frate!) cu un platou cu pizza cozonac in nas, m-am uitat la filme…deh, lipsa de activitate pe motiv de concediu post-pascal.Doua filme vechi, dar bune cel putin din pedeve-ul meu. Primul, un film de Oscar, clasic, cu mafioti simpatici, film intrat deja in istoria cinematografiei cu doi mari actori, Paul Newman si Robert Redford. Nu va zic filmul, sper sa-l ghiciti voi, ca deja este clasic, iar de nu l-ati vazut, pacatul vostru….voi pierdeti.
Snow a inviat! Adevarat a inviat!
Cum nenea Martin s-a spurcat la argintii lui hbo, a lasat in urma scrierea si si-a dat cu parerea pe margine scenariului, urmand sa faca restul cartii dupa film, facand un fel de anus contra naturii.
Ultimele zile au ajuns sa zguduie din temelii si ultima urma de indoiala a scepticilor, dupa invierea lui Gizas si dezlegarea la drob, o alta inviere si o noua dezlegare, la imaginatie de data asta a zguduit hipsterimea cititoare doar de subtitrare…Jon Snow a inviat! in concluzie, exista viata dupa moarte.
Plaja Corbu
Aşa cum vă ziceam ieri, în Bucureşti era linişte totală. Şi cum Dumnezeu, mă rog, BOR a hotărât că românii mai trebuie să şi muncească, paştele a picat fix într-o zi de 1 Mai, dând peste cap multe planuri de vacanţă. Colac peste pupăză şi Busu, Romica şi toţi ceilalţi cititori în meteorele trimise de la INMH vesteau sfarşitul lumii, dar cum se întâmplă destul de des, lucru ce dă un anume farmec meteorologiei, cititorii în apa de ploaie sau înşelat…la mare a fost o vreme superbă.
De Paste cu …pantaloni
Un bloc de zece etaje cu sase sau sapte scari(nu le-am numarat niciodata) un bulevard foarte circulat la orice ora din zi sau din noapte, mai putin acum, in dimineata pastelui. Cred ca sunt singurul din coltul asta de bucuresti ce nu doarme…e liniste, daca ciulesc urechile putin, aud cainii in Giurgiu.
Azi-noapte, ca un bun crestin, am fost la biserica, am luat lumina, am ciocnit un ou rosu si ne-am bagat la somn.La 6:30 am fost apt combatant si cu o cafea mare in nas, in liniste, am incercat sa-mi dau seama de ce nu-mi place
Blogu’ n familie
Dacă zilele astea tot am fost plin de inspiraţie ca broasca de pene, mă gândesc că e cazul să rup pisica în două şi să scrijelesc ceva pe gardul blogului. Sper ca de data asta să-mi iasă, nu de alta, dar prin draft am ceva încercări nereuşite cu biciclete, gay, maşini şi degete în fund, articole ce aşteaptă să fie luate la pilă în speranţa unei iminente apăsări a butonul „PUBLICĂ”
Da, sunt un sensibil cu suflet mare
Ştiu că e greu de crezut, dar eu, în sufletul meu, sunt un fel de pâinea lui Dumnezeu..un fel de trovant cu ureche muzicală, dărnicia şi altruismul fiind a doua mea natură, ăsta fiind şi unul dintre motivele pentru care prietenii mă strigă Donatello.