De Paste cu …pantaloni

Un bloc de  zece etaje cu  sase sau sapte scari(nu le-am numarat niciodata) un bulevard foarte circulat la orice ora din zi sau din noapte, mai putin acum, in dimineata pastelui. Cred ca sunt singurul din coltul asta de bucuresti ce nu doarme…e liniste, daca ciulesc urechile putin, aud cainii in Giurgiu.

Azi-noapte, ca un bun crestin, am fost la biserica, am luat lumina, am ciocnit un ou rosu si ne-am bagat la somn.La 6:30 am fost apt combatant si cu o cafea mare in nas, in liniste, am incercat sa-mi dau seama de ce nu-mi place Pastele si surprinzator, nu are legatura cu partea religioasa. Ma rog, nu direct.

In copilaria mea, Pastele se petrecea dupa un ritual bine pus la punct. Asa cum cerea traditia, sarbatorile pascale erau destinate familiei. Cu noaptea in cap, intreg familionul lua calea biserici. La slujba de inviere participau doar babele si cei ce aveau prin familie ceva morti fara lumanare. Restul,cu noaptea in cap, o porneau perpedes,organizati romaneste, barbatii inainte, iar femeile la urma, catre biserica.Mama cat uram sa ma trezesc la  cinci dimineata si sa ma spal pe fata cu niste apa rece in care mamaie punea un ou rosu!

Nu stiu care era adevaratul motiv, ce superstitie era la baza acestei migratii inspre si dinspre biserica, dar traditia zicea sa te intorci pe alt drum, iar la intoarcere, intodeauna, tataie,seful clanului, alegea un drum cu o mare panta, cea mai abrupta urcare din satul meu. Tot drumul asta, adultii, discutau cu voci pioase, despre diverse alte familii intalnite pe drum, iar eu mergeam tantos, alaturi de ei, cu mana in buzunar inclestata pe un ou rosu, ou ce trebuia sa fie plata pentru Paste. Traditionala urare de paste nu era Hristos a inviat! pana nu luai pastele (amestec de paine cu vin) dintr-un hardau din biserica, pe drumul catre biserica, era Sa-l purtati sanatosi! si raspunsul era, Asemenea si dumneavoastra!

Bai, dar adevaratul motiv pentru care nu-mi placea pastele nu era nici trezitul de dimineata, nici drumul lung prin tarana sau noroi nici brusca piosenie ce lovea intreaga comunitate…erau pantalonii. Da nene, in buna traditie romaneasca, se zice ca de paste se inoieste totul…natura, omul, haina. Si cum inca se mai poarta, de Paste te imbraci frumos, cu hainele cele bune, sau ma rog, cele noi. Prin anii 90 incepusera sa apara blugii pyramid, dar mama considera ca haina-l face pe om si cum considera blugii, adidasi si tricourile primul semn de golaneala, pastele trebuia facut in haine serioase, iar in acceptiunea ei, haine serioase erau costumele facute de croitor.  Pantaloni la dunga, camasa alba si o geaca…vazuse si ea ca sacourile nu le mai purtam. Si cum umilinta trebuia sa fie completa, singurul croitor din sat, era un mos obosit ce nu stia sa faca decat un singur model de pantalon…drepti si mulati, genul de-l poarta hipsteri corporatisti in zilele noastre. Partea si mai trista, pana la pastele urmator, trebuia sa mai port mizeria aia de pantaloni.

Hristos a inviat!