Alelelei, cititorii mei fidei, ce credeati ca’s dus pe plaiuri si asa se explica lipsa mea de pe aici? Nop, am fost lenea intruchipata in perioada asta….mi-am facut chiar si statuie.
Gasesc un laptop bun pe la 1500 lei?
Laptopul meu, un Fujitsu lifebook A350, dupa aproape 7 sau 8 ani( nu mai stiu exact cand l-am cumparat) in care a functionat fara prea mari probleme se pregateste sa mearga in locul in care merg laptopurile cand mor. A fost un laptop bun raportat la pretul platit atunci. Singura problema majora la acest laptop a fost bateria…a clacat destul de repede, mare parte din timp a functionat doar conectat la priza.
I-am luat Cezarei o alta papusa Chou Chou Foxes
Week-end-ul ce tocmai a devenit amintire, m-a prins prin tara vecina si prietena, fosta parte din Imperiul Valaho-Bulgar cum am zice noi, sau, Bulgaro-Valah cum ar zice ei…si tind sa le dau dreptate. Dar nu despre adevaruri istorice vreau sa zic aici, ci, despre o noua traditie. Personala ce-i drept dar, traditie. Da, am inventat o noua traditie…de fiecare data cand merg in Bulgaria, o sa-i cumpar Cezarei o noua papusa din seria Chou Chou Foxes de la Zapf Creation.
Va mai amintiti de celebrul ceas electronic cu melodii?
Pentru astia mai tineri ce poarta smartwatch-ul asortat la tenesi, un ceas electronic cu melodii, 7 avea, era cam ce este acum bmw-ul pentru cocalar. Visul suprem. Prin anii 90 si chiar si inainte, nu cred ca exista copil sa nu doreasca asa ceva. Nu conta ca era adus de Mos Gerila, #MosCraciun sau de cine stie ce sofer de tir, un ceas electronic cu melodii era orgasm.
Vise electrice
Acum niste multi ani, pe vremea cand nu exista telefonie mobila, kendama sau ps4 cu fifa 18, adica, fix cand eram eu la liceu, se facea ca in fiecare semestru, aveam parte de niste ore de atelier. Mare parte din orele astea o ardeam glorios, jucand barbut sau lapte gros, in functie de vremea de afara si de banii de buzunar. Mai erau insa momente cand, Prunoiu, diriginte, mester si profesor de atelier hotara ca mai avem de prestat si diverse munci in folosul comunitatii.
Cand nu vezi padurea de copaci
Ce zgarii azi pe peretii blogului nu are legatatura nici cu copaci si nici cu padure, era doar un fel de-a spune ca, desi stau destul de bine la capitolul vedere periferica, mai am momente cand ratez esentialul…adica, la fel ca in proverbul ce spune ca nu vezi padurea de copaci, tot asa si eu, cu ochii la stalpul ce sustinea un cos de gunoi, nu am mai vazut cosul.
Mereu i-am admirat pe colectionari
Cred ca singura data cand am reusit sa fiu colectionar inrait si pasioanat a fost pe vremea surpizelor CinCin. Chiar reusisem sa am toata seria de fotbalisti, stiam si ordinea in care apareau si numele fiecaruia. Vremuri…