Miliardar din întâmplare este o carte pentru copii, că doar ei mai cred că din întâmplare poți ajunge miliardar. Sau poate nu, că e o carte ce face parte dintr-o serie mai amplă de astfel de întâmplări, scrisă de Tom McLaughlin. Acum, dimineață la o cafea, faptul că pe lângă cartea asta în care micul … Citește mai mult
Până ajung să se uite la vloguri, copiii au nevoie de povești. Nu știu cum e pe la alții, dar la mine încă este ok din punctul acesta de vedere, Cezara n-a fost acaparată total de youtube, încă mai crede în povești. A crescut, nu mi-a mai cerut de ceva vreme să-i spun o poveste … Citește mai mult
Pentru ca exista o zi pentru orice, ziua de 2 aprilie este Ziua Internațională a Cărții pentru Copii și Tineret. Asa zice Wikipedia. Citeam in urma cu ceva vreme un studiu in care se spunea ca in Romania, cele mai vandute carti sunt cartile pentru copii. Un lucru imbucurator ar zice unii. Trist, am tras eu concluzia dupa ce am terminat de citit studiul respectiv…trei sferturi din cartile respective erau manuale.
Intamplarea asta e putin cam veche, povestea era inceputa prin draft, dar cumva, acum, parca i-a venit vremea sa-si ocupe locul pe interneti. Mamaia din titlu nu-i statiunea, e mama mea, bunica mamaia Cezarei.
Ba cititorii mei, astia care sunteti voi, nu stiu daca a mai trecut cineva prin asa treaba ciudata, dar io-te ce mi-so ‘ntamplat mie. Noaptea trecuta am visat ca eram Mircea Badea, da, chiar el. Habar nu aveti ce nasol este sa fii in pielea lui. Chiar si visul a fost unul muncit…ma dor toate ligamentele de la cat m-am chinuit sa fac spagatul pe doi elefanti cu buline ce pedalau pe biciclete lila. Lila nuanta, nu femeia. In fine, dupa ce m-am trezit si mi-am baut gura primordiala de cafea, mi-am mai revenit, dar am ramas totusi cu ceva sechele…nu-i simplu sa fii Mircea Badea. Chiar si acum simt o nevoie disperata de-a lingusi si a da limbi in ureche(nu zic in cur, ca nu-i etic)
Citeam in IceWorld despre inventia americanilor si despre comentariul lui Einstein, cu privire la al treilea razboi mondial, iar lucrul acesta mi-a adus aminte despre discutiile filozoave purtate cu Ion. Nu discutam despre viitor, ne adanceam in trecut si incercam sa ne dam seama ce ‘afaceri’puteam sa invartim noi, in diverse epoci si in ce epoca ne-ar fi placut sa traim, sa iubim si sa murim.
Concluzia a fost ca suntem diferiti, iar lucrul asta mai da o sansa umanitatii.