Neincrezatori mai suntem

Acum ceva vreme, intr-o seara merg la bebetei-ul din Sun Plaza pe motiv de lapte de cocos. Parchez masina si merg in magazin.La doua masini distanta de unde am parcat eu, un tip incerca sa-si schimbe o roata de la masina. Era cu sotia care, culmea, nu-i dadea sfaturi, se juca cu o fetita de maxim doi ani. M-am uitat la tip, m-am uita la mama si la copil, am zambit ca mi-am amintit de o scena identica in care protagonisti eram noi, eu si fetele, si mi-am vazut de treaba.

Nu stiu cat timp am pierdut prin magazin, dar la intoarcere, tipul era tot cu masina pe cric si ceva mai rosu la fata. In timp ce puneam sacosele in masina, mama, cu fetita in brate, vine si ma intreaba daca am cumva o pompa, ceva de umflat roata…Nu am, dar intreb ce probleme au. Tipul prinde curaj si-mi explica cum ca tocmai ce a schimbat cauciucurile de iarna si acum a gasit o roata desumflata. A vrut s-o schimbe, dar a realizat ca si roata de rezerva este desumflata.

Desi eram pe fuga, zic ca nu e sfarsitul lumii daca merg cu omul pana la o vulcanizare. I-am propus lucrul asta si tipul mai avea putin si refuza...ca deranj, ca sunteti sigur, ca car, ca mar….hai nene, eu ti-am propus, daca nu vroiam lucrul acesta, dupa ce ti-am zis ca nu am pompa, mergeam pe calea mea…hai, ia de roata aia si hai cu ea in portbagaj.

Ajungem repede pe Vacaresti la o vulcanizare, pune tipul de acolo niste smac pe janta, umfla roata si inapoi la Plaza. Omul tot insista cu cat costa, ca o bere, ca deranj, ca parca nu-i vine a crede ca mai sunt si oameni ce ofera ajutor…Parca-mi venea sa-l iau la palme.Pune frate roata si mergi cu copilul acasa. Bea o bere pentru mine daca asta te face sa te simti mai bine…si mi-am vazut de drum.


As fi uitat de intamplarea asta daca azi, la un magazin, prin Sebastian, unde oprisem sa-mi iau o sticla de apa nu as fi fost catalogat drept prost crescut. Usor voalat, dar am prins mesajul. Faza a fost in felul urmator. Merg la frigiderul cu apa, iau sticla si merg la tejghea. Intre timp la tejghea era o bunicuta cu doi nepotei. Cumparau caramele, bomboane si tot ce vroiau nehotaratii aia mici. Cum treburile trenau, iar eu eram lesinat de sete, am deschis sticla si am baut. Greseala mea…frate, a luat foc buticaru…ca uite asa sunt oameni, ca el a mai patit sa vina diversi, sa-i deschida diverse produse inainte sa plateasca si sa scoata bani mari si el nu avea rest, ca treaba asta tine de buna crestere. Initial am crezut ca glumeste, dar tipul era foarte serios. Mi-am cerut scuze, dar omul o tinea pe a lui. I-am zis ceva despre o cana de apa si insetati, dar omul nu…aia e. Stiu ca am gresit deschizand sticla inaite de-a plati, dar la cat scandal mi-a facut, parca-mi venea sa scot macar o bancnota de 100 de lei, sau de 200…ca pe aia de 500 de lei tot n-am mai vazut-o decat odata pe anul asta.

Fratilor, aia e…suntem in situatia asta si din cauza neincrederii, suntem prea individualisti si ne este foarte greu sa acceptam un ajutor, sa oferim sau pur si simplu sa nu ne gandim ca toti vor sa ne fure

6 comentarii la „Neincrezatori mai suntem”

  1. Intotdeauan fiin d in magazin iau si beau sau mananc din ceva. O singura data s-a luat de mine un paznic la Real parca.
    Insa din 400 de cazuri, doar una sa se intample, e ok.
    Ma stiu cinstit, deci nu-mi fac probleme. Mi se mai intampla sa merg prin magazine fara sacosa sau carucior si sa-mi bag produse prin buzunare. Pe care le pun la casa, pe toate pe tejghea. Nu m-a intrebat niciodata paznicul daca mai am ceva prin buzunare.
    Stii, unii mananca si beau zi de zi moka, de prin magazine si nu-i prinde nimeni.

    Răspunde
  2. Cand era baiatu’ mic, era ceva normal sa-i dau sa manance de prin rafturi, intindea manutele si zicea un „na, na”, adica da si mie 😀 de se ridica parul pe spate, ci’n sa-l refuze, erau probleme, normal, asta e!

    Răspunde

Lasă un comentariu

Descoperă mai multe la e-redoo.ro

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura