Mamă ce-mi mai plac mie oamenii cu aere de superioritate! Mai ales cand e vorba de căcaturi gratuite, de genul, eu sunt neamt, asa ca, muie bă!
Eram in camping in Lefkada si pe lângă alti călători, si o familie de săsălăi cu o rulotă nou nouță. Bine, tot echipamentul lor de camping era nou. Si asa cu un aer de autosuficienta nemțească, se plimbau prin camping împingand de un carut in care aveau un sugaci si dând indicatii in duioasă lor limba, unei fetite ceva mai mare decat fii’mea. In timp ce eu întindeam cortul, fii’mea, asa mai expansiva cum e ea, merge si darama bariera limbii si incepe o discutie cu pustoaica neamtului. Fiecare pe limba ei, dar copiii au o limba comuna si se inteleg intre ei. Cum nu lasam copilul nesupravegheat, merge nevasta’mea dupa Cezara, sa nu-si aduca plozii aminte ca stramosii lor au avut ceva de impartit la Oituz si Marasesti. In timpul asta, fii’mea tocmai se lauda la nemtoiaca cu tricoul ei. Avea un tricou nou cu turnul eiffel si ceva imprimeu cu Paris si stiu cum se lauda ea cu lucrurile care ii plac.
In fine, a ajuns nevasta’mea langa ele tocmai in momentul in care neamtul, pe ton superior ii explica ca da, are tricou cu parisul dar ea n-a vazut Parisul niciodata. I-a comentat nevasta’mea ca a vazut parisul si apoi a luat-o si s-au intors la masina. Nu mi-a zis de comentariile nemtalaului decat a doua zi, dupa ce acestia s-au carat din camping. I-am tras o injuratura asa, retroactiv. Sper sa nu-i mai vad niciodata.
Cam asta e, cand calatoresti, nu intodeauna intalnesti oameni faini.
