Am prin draft o gramada mare de schite, niste idei sau intamplari ce mi-au marcat la un anumit moment existenta si despre care credeam ca au mari sanse de-a evolua intr-un articol. Si stau acolo. Unele, vor ajunge intr-un final la cosul de gunoi, de altele, candva, poate o sa-mi fac timp si le dezvolt.
Din lipsa de somn, aseara, am dat un ochi…si m-am holbat si am cantarit si mi-am dat seama ca cele trei chestii ce le voi enumera mai jos, desi au o doza de umor haios si putin absurd, nu prea au sanse mari de-a fi dezvoltate intr-un post…asa ca, la gramada.
Mosul nemultumit. Cam 90% din activitatea mea in campul muncii a avut legatura cu zona asta de farma, plafare si farmacii. Am dat de-a lungul timpului si peste ciudati. Unii dintre ei, al dracului de haiosi. Un exemplu, este mosul nemultumit. Stiti voi, mosul ala morocanos, genul de om care-ti taie mingea cand ajunge pe proprietatea lui. Si se certa mosul asta cu vanzatoarea unui plafar, pe motiv de 2.5 lei punga de tarate de grau. Desigur, mosul l-a acuzat din plin si pe basescu, l-a deplans pe ceausescu, iar argumentul lui forte, pretul graului…mai mic decat pretul taratelor la plafar. Contraargumentul vanzatoarei, i-a promis ca daca merge la moara sa-i macine si ei un sac de grau, taratele sunt ale lui…gratis.
Coana preoteasa. Final de sezon estival, eram cu famiglia la delfinariu, in Constanta. Printre spectatori si un trimis al domnului pe pamant, cu coana preoteasa din dotare si cei doi plozi ai lor. Popa, ca l-am recunoscut ca e popa dupa sutana, tinerel, pe la 35 de ani asa, cu barba hipstereasca, iar coana preoteasa, tanara si dansa si cu doua sfarcuri vesele ce se holbau si ele la delfini….ca de, asa-i la mare.
Cocalarul neincrezator. De fapt erau doi si discutau despre o blonda. Si cocalarul neincrezator, cu tupeu, o suna. Dupa traditionalul buna frumoaso, urmeaza intrebarea: stii cu cine vorbesti? Ce a raspus blonda am putut doar intui, si asta din raspunsul cocalarulu: E mi-ai recunoscut vocea…pai aseara nu mi-ai recunoscut masina si acum mi-ai recunoscut vocea…ce harneala ai in tine!
Bune povesti … da’i tare pe ele. 😀