Gata si vacanta pe anul asta. Mi-au mai ramas 4 zile de concediu ce vor fi refolosite cu spor in perioada sarbautorilor de iarna. Pana una-alta, ce ar fi de spus…dupa ce am amanat vacanta in Lefkada cu o saptamana din cauze medicale, sambata trecuta am pornit la drum. Fiind cu copilul in masina, mia si ceva de kilometri a fost impartita in doua. Sambata noaptea am dormit pe langa Salonic iar duminica seara,eram deja in Vassiliki, Lefkada.
Zona foarte misto, munti inalti si mare turcoaz. Ziua de luni era alocata relaxarii pe plaja din Vassiliki, urmand ca zilele urmatoare sa mai facem si altceva.Ne-am relaxat, am inotat, seara am facut o scurta vizita soldata cu plimbarica si ceva potol pe o terasa din portul Sivota.
Si seara ne-am bagat la un somn linistit in cort. Si am dormit pana pe la cinci dimineata cand s-a dezlantuit iadul….tunete si fulgere si ploaie ca la balamuc. Si am stat si am verificat si codul portocaliu se prelungea deja pana vineri, asa ca am prins o jumatate de ora in care nu a ploua torential si am strans cortul, am incarcat calabalacul in masina si am pornit catre Romania.
Am dormit din nou la Salonic, iar miercuri, insotiti de ploaie pana pe la Pleven, am ajuns acasa. Joi, am refacut bagajul si am taiat-o catre Vama-Veche. Si uite asa, tot cu marea noastra am salvat sejurul. Ce sa zic…bine ca la noi doar a plouat, la altii ce s-au dus prin Thassos, vad ca lucrurile stau mult mai nasol.
Din pacate, v-am amenintat cu ceva poze cu aparatul acvatic…O mai aman pana la anu. Lefkada mi-a ramas datoare.Noroc ca am apucat sa facem o baie si sa mancam ceva gustos 🙂 Momentan, mai am ceva de facut pe la birou si nu am timp de un rezumat, dar vine si el.
Hai bine ca v-am regasit!
Ce frumos era odată:
A venit vacanţa,
cu trenul din Franţa,
hai copii la joc,
cărţile pe foc !
Acuma sînt alte vremuri, a trecut vacanţa, a trecut concediul, au rămas amintirile şi urmează planuri pentru următoarea „vacanţă”.
Apropos de „aparatul acvatic”, dacă îmi este permisă o sugestie: nu este necesae de aşteptat „până la anu”, pentru că se poate realiza un mic studio subacvatic şi astfel pot fi puse în valoarea capacităţile „acvatice” ale aparatului. Sincer io n-am mai auzit de aşa ceva (dar n-ar fi imposibil). Se umple un lighean cu apă, se poate pune o pînză albă ca fundal şi blitzul, mă rog, ăla să steie pe marginea ligheanului (totuşi!), mai rămîne numai de găsit „subiecte acvatice”, ceea cea nici n-ar fi ceva chiar atît de greu dacă mai scap „din greşeală” cîte ceva în apă. Trebe numa pozate ! Mă gîndesc şi io… aşa…
Da..o sa caut sa-mi cumpar un lighean mare, sa-mi intre si capul…eventual o sa-mi pun si echipamentul de snorkeling pentru o experienta cat mai reala 🙂
Bine te-am regasit. Dar ca ce lucrezi, patroane?
Bine ai revenit, spor la scris! 🙂