Vara s-a terminat, acest week-end a fost ultimul in care destinatia a fost litoralul. De acum, muntele e baza. Pe drumul de intoarcere de la mare, discutam cu Doamna ca ar fi cazul s-o ducem pe pitica si pe la munte. Cum se anunta o toamna frumoasa, ar cam fi timpul sa demaram sezonul iesirilor pe sub poale de Carpati. Si cum de multa vreme nu am mai fost prin Busteni, gandeam ca o iesire pe acolo ar fi ideala mai ales in situatia noastra, familie cu copil mic si neastamparat. Varianta este la indemana, aproape de Bucuresti, ceva trasee montane child friendly, ca sa zic asa, cat despre cazare în Bușteni, slavă Bărbosului…bani si timp să fie si eventual, un trafic rezonabil pe Valea Prahovei 🙂
Ca tot ziceam de copil mic si ce variante ai avea daca mergi cu copilul in week-end prin Busteni, nu strica sa-l duci pana la Cascada Urlatoarea, intr-o plimbare lejera prin padure, ori sa-l pui pe poteca catre cabana Diham, sa-si piarda din energie pe panta prostului, urcarea aia de o tot injuram eu cand o luam cu rucsacul in carca catre Poiana Izvoarelor si mai apoi catre Malaiesti si de mai aveam suflu, ajungeam fix la Vf. Omu si o coteam din nou catre Busteni pe platoul Bucegilor. Bine, si de nu ai chef de mers dar vrei totusi sa ajungi pe platou, sa vezi Babele si Sfinxul, si crucea de pe Caraiman, tot din Busteni poti face acest lucru cu telecabina.
Program de functionare telecabina Busteni,
Vara: zilnic 08:30 – 18:00 * ***
Iarna: zilnic 08:30 – 16:00 *
Revizie tehnica: marti 08:00 – 12:00
Si cum am obiceiul sa-mi amintesc diverse intamplari in timp ce scriu, acum mi-am amintit de ceva intamplari ce au legatura cu statiunea Busteni, intamplari din vremuri cand eram eu mai tanar. Deci, povestea…
Aveam pe vremea aia niste prieteni (nu dam nume ca nu se stie cine citeste) ce m-a tot frecau la melodie ca nu merg si cu ei la munte si ca tot balauresc pe la cabane si cu cortul. Si intr-un final, ne organizam noi, cautam cazare in Busteni( eu cu gandul sa-i duc macar pana la Prepeleac) si plecam cu trenul. 5 flacai, fara femei, cu chef de baut si glume cat China. Si am tot baut in tren pana am aterizat avioane in gara. Mig-uri eram, nu alta. Ne-am organizat putin pe o terasa de unde am admirat muntii si am continuat cu glume proaste si am trecut pe bere.
Deja ne luase foamea si am cautat o carciuma cu ceva mancare. Am mancat, am mai baut o bere si am plecat catre pensiune. In momentul in care am ajuns din nou la gara, ne-a lovit revelatia…
Bă, da noi nu aveam cazare in Busteni?
Ba da…
Pai si ce dracu cautam noi in Predeal?!
Am rezolvat problema cu un tren si ne-am intors in Busteni, nu stiu cum am dibuit gazda, dar a doua zi, dupa mahmureala, am reusit sa facem o plimbare pana la Gura Diham. Acolo e si ceva restaurant asa ca ne-am oprit acolo si am mai mancat ceva beri…deh, ale tineretii valuri.
Acum, si de-oi ajunge in Busteni, cu siguranta nu voi repeta experienta, desi, sambata seara, in VamaVeche, am mers in patru labe pe plaja de la Ovidiu, dar asta e alta poveste.
