Repere

Pentru cineva care vine rar în București, orașul pare imens. Dacă rămâi, te obișnuești și cu timpul, nu-ți mai pare așa imens și complicat. Daca vii in București și rămâi, se presupune că tocmai ce ti-ai găsit ceva de muncă. Și cum nu toată forța de muncă merge în corporații, sunt oameni ce mai muncesc și altceva. În situația asta se afla un fost coleg de-al meu. Omul plecase dintr-un post de suplinitor la o școala generală de prin Chitila și venise pe post de șofer distribuție la firma unde lucram.

Era pe vremea cand nu exista waze si alte aplicații și cum agentii de vânzări eram împarțiți pe zone, livratorii acopereau tot orașul. După ce tipul a mers cu fiecare agent în parte pe teren să-și facă o idee despre clienți, a venit vremea să-și vadă singur de treabă. Mai suna, mai întreba…tipul se descurca acceptabil. Până într-o zi când nu reușea să găsească o locație. Și cum agentul de pe zona respectivă nu-i răspundea la telefon, omul m-ă suna pe mine. Cum nu era zona mea, nu știam exact să-i explic, dar întâmplarea faceă să fiu la birou în momentul acela. Și-mi zice tipul că are o agendă, să vad eu mai exact ce și-a notat acolo si pe urmă se descurcă.

Și găsesc agenda, și găsesc și reperele lui. Foarte bune reperele lui, foarte personale și foarte amuzante pentru oricine altcineva.

Clientul X-cam la 200 metri de unde a făcut Andreea pană la Matiz, pe partea stângă.

Clientul Y-stradă paralelă cu garsoniera lu Nășicu.

Și i-am răsfoit agenda și la nici măcar un client nu am găsit o adresă exactă, ceva ce ar fi putut duce la respectiva locație nici pe cel mai priceput taximetrist.