Noi ăștia de pe Bătrânul Continent, până să ajungă Messi să joace în America, ne uitam la soccer tot cam cum se uitau și ei. Cu dezinteres. Că nu aveai ce să vezi. Noi măcar pricepeam că sunt ageamii și nu știu cu varza, ei nici măcar atâta lucru nu pricepeau. După cum zicea și Johan Cruyff, fostul mare Dumnezeu al Olandei și al Barcelonei, pentru americani, fotbalul a fost și rămâne sportul viitorului.
E, s-au mai schimbat lucrurile de când au început să meargă pensionarii europei să le arate cum se dă cu piciorul în beșică însă, până departe mai e o grămadă. Și ai zice că nu ar trebui, că la câți patroni americani găsești pe la cluburile mai mari sau mai mici din Europa ai zice că există ceva dragoste pentru fotbal și pe la ei. Dar nu prea, e greu că fotbalul european are câteva caracteristici care nu sunt pe placul redneckșilor.
Primul motiv pentru care fotbalul adevărat nu prinde la americani ar fi acela că e prost organizată competiția. Că n-ai motiv să suferi pentru culori când indolenții tăi pierd meci după meci dar nu vor retrograda. Că da, și fotbalul în America funcționează tot pe principiul francizei la fel ca celelalte sporturi de succes în America.
Un alt motiv pentru care fotbalul european, soccerul, nu prinde la americani ține de spectaculozitate. Americanii vor goluri, puncte. Dacă te raportezi la ce sporturi de echipă preferă publicul american, fotbalul este cel mai sărac când vine vorba de goluri. Că n-ai să vezi meci de fotbal american, de baschet, hochei, baseball să se termine 0-0. La fotbal se întâmplă frecvent lucrul ăsta… și am mai zis, nu e corect așa.
Alt motiv pentru care americanii nu se dau în vânt după fotbal cred că ține și de numărul de pauze din meci. Fotbalul este singurul sport de echipă ce are o singură pauză. Păi, americanul vine la stadion ca la spectacol… În pauză are spectacol mai ceva ca ăla de pe teren. Americanii vin la competițiile sportive să bea, să crape în ei, să petreacă quality time cu familia. Au adaptat și ei cât s-a putut divertismentul american întâlnit pe la alte sporturi dar cum ziceam mai sus, la fotbal e mai greu când nu prea ai goluri. Dacă mai ai și niște jucători care temporizează jocul și o ard românește mai mult de-a latul terenului…aia e, nu mai calci a doua oară pe stadion că e boring.
Și dacă tot am ajuns aici, un exemplu elocvent despre ce presupune să fii spectator american la fotbal, mai jos vă las un clip despre cum salută fiecare gol suporterii favoriților mei din MLS, Conferința de Vest, Portland Timbers. Suporterii lui Portland Timbers au la stadion un buștean pe post de mascotă a echipei. Și de fiecare dată când echipa mai dă câte un gol, Timber Joey, un nene gras, cu barbă, țapinar adevărat, pornește drujba și taie o rondea din bușteanul respectiv. Din păcate, pentru că așa cum ziceam, nu prea ai cu cine, bușteanul ăla rămâne mai mult netăiat decât tăiat. Da e distracție…
Și motive ar mai fi multe, plecând de la caterinca aia pe care cică o fac ăia prin colegiile americane când dacă le zici că ești în echipa de soccer a colegiului ești doar cu o treaptă mai sus în ochii lor decât ochelaristul din fanfara colegiului sau, pentru că totul se învârte în jurul banilor, de contractele oferite fotbaliștilor din MLS. Și nu doar de salarii e vorba, e vorba de grosul banilor care vin din publicitate. Noi știm ce a ajuns pe la noi, că îl plouă cu verzișori pe Messi și pe încă alți doi-trei fotbaliști…Dar pentru restul…
Altfel, dacă nu vedeam azi scris pe un stâlp de electricitate din fața Teatrului Giulești, MURE Hermănștaru, cred că nu aș fi scris articolul ăsta. Acum, dacă tot l-am scris și v-a plăcut, mai am povești d-astea din spatele fotbalului…și o să mai povestesc pe aici despre ele dacă există interes.
Bagă, bagă, că-s mișto.
O să mai bag, că mai am :))