Sunt ani de zile decând nu am mai urmarit un meci de fotbal cap-coada.Deși sunt la curent cu tot ce mișcă în fotbal, nu mai pot să urmaresc acest sport.Fotbalul, sportul rege, a ajuns o mizerie. Prea mulți bani, prea multă corupție și prea puțini jucători ce mai pun plăcerea jocului și spectacolul înaintea banilor.Totul este previzibil, rare sunt momentele cand favoritul pierde și atunci te gandești, oare nu e ceva necurat că au pierdut,iar mafia pariurilor?
Cred că trebuie făcut ceva, ceva ce ar trebuii să reinventeze acest sport, sa-l facă din nou atractiv pentru milioanele de fani și mă gândesc că unele mici modificări de regulament, ar aduce din nou imprevizibilul pe terenul de fotbal și ar putea reduce și influența mafiei pariurilor și jocurile de culise.
Meciul egal. Egalitatea este aberantă într-un meci de fotbal. Intodeauna echipa mai slabă, știind că timpul este de partea ei, se va așeza cu fundul în poartă sperând că echipa adversă nu va inscrie, omorand in felul acesta spectacolul. Cel mai elocvent exemplu pentru acest lucru, sunt declarațiile de genul: mergem să nu primim gol.Clar, meciul egal ar trebuii eliminat din regulament, iar lucrul acesta, cu siguranță o să-i bucure și pe pariori.
Punctajul.In momentul acesta, o echipă de fotbal, la victorie, primește trei puncte, iar la remiză, un singur punct.Sunt cunoscute cazurile în care echipele trag tare să acumuleze cât mai multe puncte, urmând ca mai târziu, să nu se mai omoare cu firea, sau să se dedea la anumite măgării nu tocmai sportive. Așa cum am zis mai sus, eliminând meciul egal, se poate purcede la o grilă de punctare mult mai corectă.Ai câștigat, ai primit un punct, dar nu-l vei primi din burtă, acest punct va fi cedat de către echipa ce a pierdut meciul.
La inceputul campionatului, toate echipele pornesc de la zero puncte.Să luăm două exemple, Steaua și Dinamo. Să presupunem că cele două echipe, au meci direct in etapa a treia de campionat. Pană in ziua meciului, Steaua are două victorii, adică două puncte, iar Dinamo, la fel, tot două victorii și două puncte. Fiind egalitate de puncte, iar meciul nu se poate termina la egalitate, meciul direct să presupunem că este câștigat de Dinamo.In concluzie, după meciul direct, Dinamo ajunge la trei puncte, iar Steaua, care a pierdut un punct in favoarea lui Dinamo, rămâne cu un singur punct.Clar?
Loviturile de departajare. Pentru a elimina posibilitatea unui meci egal, la începutul partidei, fiecare echipă va executa cinci lovituri obligatorii de la unsprezece metri, în caz de egalitate, se vor efectua reprize de câte trei lovituri de departajare, meciul urmând să inceapă de la scorul inregistrat după efectuarea loviturilor de la unsprezece metri.In felul acesta pe lângă evitarea scorului egal, dispar și chinuitoarele reprize de prelungire. În cazul in care, pe durata partidei, cei ce au pierdut la loviturile de departajare reușesc să egaleze, la final, se vor executa din nou lovituri de departajare după aceiași regulă ca la începutul partidei.
Loviturile de pedeapsă(penalty). Este știut faptul că de aceste lovituri beneficiază in special echipele mari. Să luăm de exemplu Real Madrid si Barcelona, cu siguranță ne vor ajunge degetele de la o mână pentru a număra meciurile în care aceste nu au primit penalty. Așa că, pentru a scădea avantajul oferit de penalty-uri, acestea se vor transforma in lovituri libere indirecte.
Ce părere aveți, ar fi mai atractiv jocul de fotbal dacă regulile ar fi altele decât cele actuale?
Ca să nu mai vorbesc de meciurile aranjate !!! Este vorba de acele serii de meciuri, adică nu numai un singur meci „aranjat” în stil mafioţesc pur românesc, ci o serie de pseudo-meciuri în aşa fel aranjate şi în aşa fel gîndite, stategic vorbind, ca să pară plauzibile şi ca în final cupa să o ia o echipa sau alta. Ideea e ca meciurile să nu poată fi dibuite uşor, astfel la fanii să nu se plictisaască, să vadă „diversitate”, dar şi pariorii de asemenea să nu le scadă interesul de a mai paria.
E he hei, dragii moşului, aia e curată ştiinţă, abia acolo începe fotbalul, restul sînt doar meciuri de amatori.Sincer, prefer de multe ori să mă uit la meciuri româneşti, aşa cum sînt ele, pentru că sînt mai sincere decît meciurile celea simandicoase unde joacă cele mai mari vedete, cei mai spilcuiţi jucători cu aere de actori de Oscar şi nu simpli fuut-bolişti.
Păi cînd se învîrt bani muuulţi, mulţi de tot, deja fotbalu e o afacere cu reguli foarte bine stabilite. La nivelul cel mai înalt, meciurile deja nu mai au nici un farmec, de parcă ar juca tot timpul Steaua cu Dinamo, nici o diversitatre, anunţuri sforăitoare cu transferuri şi sume fabuloase de bani, nashpa…
Mai bine un meci din Liga noastră supremă, sau şi mai bine un meci chiar şi divizia C, dar văzut live, cu prietenii şi dupe care să urmeze un schimb de impresii la o bere… sau mai multe…
Fotbalul de cea mai înaltă clasă demult nu mai este fotbal.
Păcat…
Bai, Sorin, meciurile din liga a treia nu pot fi depasite in frumusete decat de cele din onoare. Cred ca o sa scriu in curand ceva despre cariera mea de fotbaliator.
Eu mai mă uit când apuc sau când îmi aduc aminte la Barcelona, e printre puținele echipe care chiar joacă fotbal de calitate, care te face să holbezi ochii la ecran, în rest, habar n-am, probabil o să mă uit la Steaua când începe campionatul, deși sunt conștient de faptul că o să am parte de calitate 0,1, totuși Steaua e echipa de suflet. 😀