Amintiri din #berceni…cu Cabral

Primul jaf armat din București a avut loc în cartierul Berceni prin 96-97, la o casă de schimb valutar. Deși pe individul ce s-a ocupat de aceast incident istoric îl chema ca pe mine, n-aveam nimic în comun în afară de potriveala de nume. Bine, mai era cartierul Berceni la mijloc și treaba asta s-ar părea că a contat pentru un domn polițist din Roșiorii de Vede, că din „Din Berceni, huh...Băă, păi voi sînteți înfractori!” nu ne-a scos. Pe mine și pe Porky. Da nu făcusem nimic, doar intrasem cu o mașină care nu era a niciunuia dintre noi într-un camion. Și nu aveam la noi alte acte în afară de talonul mașinii. Că conjunctura…Dar nici poliția nu avea benzină să vină la locul accidentului…. dar aveam noi, că Porky lucra la o benzinărie….dar asta e altă poveste, poate altă dată.

Acu, poate vă întrebați ce treabă are Cabral cu amintirile mele. Păi are, că zilele trecute, într-un drum București-Pitești și înapoi, am ascultat podcastul lu’ Micuțu. Și Cabral era invitat…și a tot povestit diverse și despre Berceni dar și despre viță în general. Așa că în timp ce povestea, mi-am adus aminte de nume și întâmplări. Porky, Gabi Moldoveanu, Șobolanu, Lică, Edy Calu, I-oan, Nap, Costi cu Rețeaua s-au de Bulgaru. Bine, de Bulgaru am mai zis că era JMecher prin Berceni. În fine, nu că ar conta, mi-am dat seama după ce am ascultat podcastul cu Cabral, că-l știu pe Cabral de dinainte să-l văd la tembelizor și o idee mai târziu în poligon la Iliora unde făceam scoala moto.

Cam asta ar fi cu mirificul cartier Berceni, locul ăla care mai nou s-a tranformat într-un cartier de corporatiști, singurele zone mai dubioase unde se mai întâmplă când și când chestii de „ieșit pă interval” e pe la L`Incontro. Dar na, lumea s-a schimbat… poate că am crescut și ne-am maturizat noi. Poate am ales ca în locul lanțurilor și a boxurilor ce le luam cu noi când ieșeam în parc(parcul preferat era parcul Operei, pe acolo plimba gașca lanțurile și boxurile) să rezolvăm problemele la un RiscComander. Altfel, așa cum zicea și Cabral, un #bercenar lâncezește în tine și așteaptă momentul să iasă-n lume. Nu e neapărat un lucru bun, că lumea s-a schimbat dar e bine să existe acolo, e alternativa pentru când lucrurile se împut.

Altfel, chiar vă recomand să vedeți/ascultați podcastul cu Cabral, că e #mișto. A ,încă o chestie mișto ce-mi aduce aminte de Berceni. Bă, era mirosul ăla de la fabrica de pâine, mirosul de pâine caldă ce se împrăștia peste juma’ de cartier în fiecare dimineață.