Să vi-l prezint pe Gheorghe…

Fraților, tocmai am fost adoptați de Gheorghe. Toți, toată familia…la pachet. Chiar și beagle-ul Pogo a fost adoptat de către Gheorghe. Nu i-a prea convenit lui Gheorghe că există și un patruped din familia canidae printre noi dar, a afăcut o excepție.

El e Gheorghe, un mârtan alb în vârstă de maxim doi ani. Deja a început să se dea Moromete prin casă…dimineață, pe la 6, a luat pe toată lumea la rând. Băh, miau, miau, băh…treziți-vă! Știți voi, Nilă…Paraschive…

În fine, povestea lu Gheorghe e cam așa: S-au dus ieri fetele la ceva controale de rutină prin Băneasa și s-au trezit în plină stradă cu Gheorghe la picioare. Bine, nu-l chema Gheorghe la momentul ăla dar și-a făcut loc la Cezara în brațe. Bă parcă știa pisică ce-și dorește copilul… Dar na, avem deja un câine în casă, nu aș mai fi luat și o pisică. Acu, simpatică a dreaqu mâță… Dacă tot am încheiat paranteza, topit, copilul o întreabă pe mumă-sa…Putem s-o luăm noi? Mvai…ce pisică drăguță, o iubesc. Știți voi, alea, alea… Și i-a explicat soția că ele merg la doctor și nu se pot căra cu pisica după ele dar dacă la plecare mai este pe acolo, or s-o ia. Și au luat-o…

Între timp am ajuns și eu în zonă. M-am băgat în parcare și le-am așteptat acolo. Deja știam că pisica albă ne acaparase, că vorbisem la telefon. Plm, cât am stat eu pe acolo, am uitat de pisică. Și mă trezesc cu Cezara cu pisica în brațe, băgată într-o sacoșă. Avea o față de parcă-l prinsese pe Moș Crăciun… Tati,tati uite ce pisică frumoasă!!! Uite cum toarce, mă iubește!!! Putem să o luăam la noi acasă?

Normal c-o luăm tată, facem menajerie…

Și am plecat cu pisica acasă. În timpul ăsta ne-am organizat, am inventariat ce am avea nevoie urgent pentru Gheorghe…avem nevoie de mâncare de pisici, nisip și mâine la veterinar cu pisica. La 19:55 intram într-un mega să cumpăr mâncare de pisici, știam că au că dar de nisip nu eram sigur dacă găsesc. Culmea, înainte să merg după fete, făcusem ceva cumpărături pentru niște prieteni carantinați de pandemie și printre cumpărături am avut și un sac de nisip pentru pisici. Dacă știam eu…. În fine, nu mai puteam apela la ei să-mi dea o pungă cu nisip pentru pisică că de, vaccinați noi cu prima doză dar ei pozitivi. Așa că am apelat la alți prieteni pisicari. Ne-au explicat că exită în zonă un cabinet veterinar non stop. Și ne-am dus… La cabinetul veterinar am ajuns fix în pauza în care ăștia porneau lampa UV așa că am mai așteptat vreo 45 de minute.

În timpul ăsta, pisica a ieșit din sacoșă și a inspectat toată mașina. A luat și o mică gustare din bobițele cumpărate de la Mega și, atunci am observat că pisica are coae, că e mârtan. Și atunci l-a botezat Cezara…E motan, îl cheamă Gheorghe…azi e ziua lui.

Cam asta e pe scurt povestea lui Gheorghe, motanul alb ce ne-a păcălit să-l luăm acasă. Clinic, potrivit medicului veterinar este sănătos, are maxim 2 ani, nu are pureci și are nevoie de o baie că albul ăla e cam jegărit. Luat la kilogram, atârnă vreo 3 kilograme și un pic și, potrivit informațiilor despre pisicile de culoare albe despre care se zice că sunt majoritar surde, Gheorghe aude. Și are ochi albaștii.