Amintiri din copilarie-Vanatoarea de iepuri

Cine a crescut la tara si a prins ceva din copilarie si pe perioada lui ceasca, este cu neputinta sa nu fi participat cel putin odata la o vanatoare de iepuri cu caini. Acum aceasta activitate se cheama braconaj si se pedepseste cu amenda si chiar cu inchisoare, asa ca aveti grija…nu incercati asa ceva acasa.

Asa cum ziceam, in perioada comunista si imediat dupa, termenul braconaj ne era destul de strain, singurul neajuns era acela ca daca ne prindea Nea Maiocu, paznicul de vanatoare, ne tragea o mama de bataie sau daca nu reusea sa ne prinda ne para parintilor si bataia o luam eventual de la tata. Acum nu va ganditi ca foloseam ogari la vanatoarea de iepuri, nu, fiecare mergea cu corcitura lui maidaneza si asa se facea ca, mai ales in perioada iernii, ne strangeam 10-15 flacai, fiecare cu cainele lui si o porneam pe campie.

Strategia era urmatoarea, dupa ce faceam un ocol prin padure, stiind ca pe timp de iarna, mai ales cand ninge, iepurele evita sa stea in padure, ieseam in marginea padurii si ne imprastiam in linie dreapta, pastrand intre noi o distanta de 50-100 metri si asa inaintam pe camp, incercand sa taiem calea catre padure a iepurelui. Pe langa caini, fiecare mai avea in mana, una-doua maciuci cu coada scurta, de multe ori acestea dovedindu-se mult mai eficiente la vanatoare decat cainii.

Vanatoarea de care va zic acum se intampla in iarna lui 90 si asa cum sa intampla, a fost si ramane o idiotenie, dar cum ne-am cracanat pe noi de ras atunci si acum cand ne intalnim, vanatoarea aia inca mai este subiect . Personaj principal la acea vanatoare de iepuri nu a fost nici iepurele si nici cainii, a fost Zât.

Planul vanatorii era facut decuseara, asa ca pe la ora noua cand ne-am strans cu cainii,ultimul care apare este Jac, insotit de celebrul 5iepuri, cainele lui. A dreaqu potaie se agita si sarea pe Jac, iar cand  a ajuns langa noi si restul cainilor au intrat in sevraj.Motivul era pisica carata in ghiozdan deZât.

La’s frate ca-i dam drumu pe camp si sa vezi ce chef au cainii sa alerge dupa urecheati… asta a fost raspunsul lui Zât la intrebarea ce face cu martanu.

Toate bune si frumoase, ajungem la marginea padurii, ocupam pozitia clasica de vanatoare, fiecare tinandu-si cainele langa el, mai putin Zât care o ia la fuga pe camp sa elibereze pisica. Si sa dus asta 300-400 de metri departare de noi si elibereaza pisica.Un cotoi galben, costeliv si foarte agitat de statul in ghiozdan si haita de caini agitata ce incerca disperata sa ajunga la ghiozdan. Cum elibereaza asta martanul, noi eliberam cainii. Martanul agitat, o uscheste catre padure, dar dupa cati-va pasi, vede haita care gonea catre el, asa ca disperat, motanul face niste manevre si vazand ca nu are sanse de scapare, in disperare de cauza se catara in capul lui Zât, iar haita calare pe Zât sa ajunga la motan.

Acum nu va imaginati ca noi am realizat pericolul in care se afla Zât si am fugit repede sa-i dam o mana de ajutor…nu nene, noi ne tavaleam pe jos de ras.Intr-un final, am luat caini de pe el, era asta zgariat pe fata de pisica, hainele-i erau facute zdrente de cainii ce sareau pe el, dar marele lui noroc a fost acela ca purta o caciula din aceia ruseasca si fiind frig si ceva vant, avea urechile prinse sub barbie, ca-ci altfel, disperata de pisica l-ar fi scalpat.