Un gin tonic

Pentru ca azi, o prietena mai pune ceva la varsta, iar facebook-ul mi-a atras atentia, pe langa urarile de rigoare, mi-am mai amintit o chestie haioasa legata de aceasta prietena.

Cred ca prin 2002 sau 2003 se intampla intamplare. Se facea ca eram cu ceva colegi din facultate, multi, de umplusem intregul Complex Comorova, Neptun, iar la mica terasa unde dimineata se mai servea si ceva de mancare, era haos.  Complexul Comorova, pe vremea impuscatului, tinea de gospodaria de partid, si din ce se mai zice, era destinatinata preferata a baietilor cu ochi albastri. In fine, dupa 90 a cazut putin in paragina, dar acum pare a fi ok.

In fine, revenind la intamplare, dupa o noapte studenteasca, dimineata, ne taram cu toti catre terasa. Cafeau si omleta , asta era comanda zilei. Daca dupa cafea se astepta, dupa omleta nu mai spun. Intr-un final, apare si colega si cere clasic, cafea si omleta. Dupa cateva minute, pustanul ce tinea loc de ospatar se intoarce si-i da bucata…Stiti, nu mai avem oua…Au urmat glumele pe seama lipsei, omul s-a corectat cu, nu mai avem omleta, iar colega si-a intins gratios o mana si a luat meniul. A stat bietul ospatar langa ea cu pixul si carnetelul pana a rasfoit tipa intreg meniul. Si l-a rasfoit in slow motion, mai revenind cand si cand la paginile anterioare. Intr-un final si-a indreptat privirea catre ospatar. Acesta, si-a lins buzele si a asteptat

-Auzi, adu-mi un gin tonic…