Pe românește, un revoluționar i-a f***t sâmbătă o cârjă-n cap marelui revoluționar cu barbă, Gelu Voican Voiculescu…Și uite așa, Voican ajunge să intre în istorie drept ultimul rănit al evenimentelor din decembrie 89. Mare lucru..
Mda, nu știu ce să zic, eram mic la Revoluție, poate la vârsta cea mai nasoală pentru tranziția ce a urmat și încă de desfășoară dar, una peste alta, chiar mă bucur că s-a întâmplat să fie revoluție, că istoria s-a schimbat. Bă, dar ce m-a secat mereu, chiar de prin anii 90 când se discuta în draci, a fost faza asta cu certificatele de revoluționar. Mereu m-am întrebat de ce să dai atâtea și atâtea beneficii unor oameni care, până la urmă au făcut ce au făcut și pentru binele lor, că n-au ieșit ei în stradă așa, că hai să facem să fie bine, să nu fie rău. Știu, recunoștință…
Sper să nu fiu înțeles greșit, mă înclin în fața acelor OAMENI, dar ideea este că pe lângă acești oameni, s-au infiltrat o mulțime de oportuniști ce au trăit revoluția la fel ca mine, la televizor sau, în cel mai bun caz au apărat o primărie prin ceva sat pe undeva, sat în care milițianul a stat închis în casă.
Aia cu certificatele alea de revolutionari si beneficii mai mari decat la orice veteran de razboi mereu a fost un mare mister si pentru mine, mai ales ca ii stiu pe unii care au asa ceva primit dupa ce au participat la „revolutii” imaginare, pentru ca pe acolo unde isi fac veacul nu s’a tras nici un partz, decum vreun glont, iar acele certificate imi aduc aminte ca se dadea pe baza marturiei unora ca ai participat si tu.