Ce mic e Bucureștiul noaptea…

Bine, știam că Bucureștiul nu e foarte întins, senzația asta că ar fi un oraș mare e dată de aglomerație, faptul că s-a întâmplat să fac și două ore din Dristor până-n Militari contribuind din plin la senzația asta că orașul este imens. În fine, dacă ai talpa grea și tragi tare de rablă, țigara aprinsă la autogara Militari o poți arunca liniștit pe la Obor. Asta doar noaptea…că altfel, pe timp de zi, te uiți că trebuie să-ți cumperi țigări pe la jumătatea drumului.

E, am realizat prima dată cât de mic e orașul ăstă prin 2002. Eram într-o noapte fix la autogara Militari și a trebuit să ajung cât mai repede posibil la Stadionul Național, pe Basarabia, fost Bulevardul Muncii băi leneșilor…În noaptea aia am făcut într-un ritm cât de cât legal dar și cu ceva noroc că n-am prinis nici măcar un semafor pe roșu, vreo 14 minute. Persoana cu care trebuia să mă întâlnesc la Stadion a rămas tare surprinsă de timpul făcut.

Tot pe timp de noapte, într-o dimineață mai exact, am rupt norma, Dristor – aeroportul Otopeni vreo 17 minute. Cam ilegală cursa aia…adică am cam rupt-o ca idiotul și cu ceva aproape dublu peste limita de viteză din oraș.. dar na, era de prins un avion…și l-am prins dar cu riscul unui dosar penal. Risc asumat…#nuîncercaașaceva.

Și am ajuns și la noaptea trecută…14 minute de acasă la Piața Presei. N-am depășit limita legală cu prea mult, am băgat turate din alea cu a treia pe toate străduțele. Liber, am făcut mai puțin pe drum decât am așteptat să-și ia fetele hainele de la garderobă 🙂

Chiar simțeam nevoia de puțin NFS din ăsta…tu, o rablă turată pentru efect și niște străzi pustii…pentru restu, a început febra cumpărăturilor în București…e aglomerat și-n scara blocului nu doar pe străzi. Există o lege a compensației..