Tot despre un cal

V-am mai povestit eu pe aici despre cai și alți bătrâni, însă ce scriu azi nu este poveste inventată de mine, e o poveste a unui nene de la mine de la țară, care era deja bătrân când mi-a povestit treaba asta cu caii și între timp bătrânu s-a dus puțin să moară. Nu e panică, toți murim…și nenea ăsta a murit normal, de bătrânețe….

Bun, nu lungesc poveste că oricum nu e lungă și nici de gumă nu este. Bătrânul ăsta, ca mai toți bunicii se implica în creșterea și îngrijirea nepoților. E, și unul dintre nepoți era fascinat de cai și, povestea bătrânul, în fiecare zi, pulifrici ăsta venea pe capul lui să-i deseneze un cal. Și desena Bătrânul…Povestea ăsta că la început, primele desene te duceau mai degrabă cu gândul la un câine, bătrânul neavând talent la desen. Da a desenat la cai până când i-a reușit, desena cai aproape perfect. Și povestea bătrânul că a încercat să deseneze și altceva însă nu i-a ieșit, el putea desena decent doar cai.

Acu, cât de perfecți erau caii desenați de bătrân nu știu să vă spun, nu m-a dus mintea atuci să-l rog să deseneze un cal însă, mă gândesc că omul, dacă era el însuși fascinat de povestea asta, reușea niște cai mișto.

Mi-am amintit de povestea asta cu bătrânul și caii lui după ce am avut o discuție cu un tip ce a fost plecat prin Afganistan și făcea tipul o paralelă între americani și români. O tot dădea ăsta înainte că românii sunt multi skill și se pricep la o grămadă de lucruri în timp ce americanii sunt specializați pe anumite domenii. Și dădea ăsta un exemplu plastic, la americani e unul expert în bătut cuie și bate expertul cuie la mare artă însă, dacă e de scos cuiele, ăsta nu se bagă, că-i depășește atribuțiile și trebuie să îl aștepte pe americanul expert în scos cuie.

Plm, azi noapte m-am tot gândit la poveștile astea și am tras concluzia de la bătrânul cu cai că dacă perseverezi poți ajunge expert în ceva iar de la povestea cu americanii, că dacă tot ești expert, merită să te dezvolți în continuare și pe chestii conexe.