Moș Vasile și Calu

E, chiar dacă a trecut ceva vreme de când fiimea nu a mai avut chef de poveștile mele la culcare, că vară și stat mai mult pe afară, aseară, în prima zi de toamnă pe bune, a avut Marean public pentru poveștile sale….Pe lângă Cezara, a fost prezentă și sor’sa, Medeea….Deși are doar un an și opt luni, s-a cuibărit în brațele lui tac’su și a ascultat aproape cuminte, povestea lui Moș Vasile și a calului său.

Într-o țară îndepărtată, între munți înalți acoperiți cu păduri de brad… și pin(a completat Cezara) , într-o căsuță veche, trăia un bătrân. Era atât de bătrân încât nu mai știa câți ani are. Și nu îl deranja lucrul acesta chiar dacă atunci când brazii din pădurile ce îmbrăcau munții din jur, când au răsărit, l-au găsit pe Bătrân, deja bătrân. Durerea cea mare a bătrânului nu era vârsta, ținea mai degrabă de faptul că era atât de bătrân încât nu mai știa cum îl cheamă. Și în fiecare dimineață, Bătrânul cobora din patul său relativ nou, că cel vechi se stricase demult și ieșea din căsuța lui veche și se uita la munții cei înlți și acoperiți cu păduri de brad….și de pin, m-a completat din nou Cezara.

Și se întindea Bătrânul de-i trosneau oasele bătrâne…ca ale tale, a completat din nou Cezara, și ofta că nu reușea să-și amintească numele său. Și o pornea Bătrânul către grajdul unde era parcat Calu, un cal aproape la fel de bătrân ca și Bătrânu, să-l întrebe dacă azi vrea să-i spună care este numele său. Că da tată, Calu era dăștept, că avea capul mare și știa o grămadă de lucruri. Dar ca orice bătrân cărpănos, Calu nu vroia să-i spună Bătrânului care este numele său. Nici în ziua aceea Calu nu a fost vorbăreț, nu l-a ajutat pe Bătrân cu informația dorită…

Într-o zi, după ce Bătrânu și-a făcut ritualul matinal, s-a îndreptat către grajd dar de data asta n-a mai intrat…a bătut de trei ori în ușă:Cioc, cioc, cioc…Scos din rutina sa, Calu a întrebat, who’s there? și nu i-a răspuns nimeni. Bătrânu a mai repetat bătaia în ușă de vreo trei ori și apoi a plecat. Calu, era panicat. A mai revenit bătrânul și a doua zi, și a treia…Calu era tot mai speriat. Într-o zi, după ce Bătrânu a bătut în ușă, Calu, care se trăsese aproape de ușă și privea prin gaura cheii, a exclamat: Te-am prins Vasile, tu faci glume cu ciocănit la ușă!

Și așa tare s-a bucurat Bătrânul când a aflat care era numele uitat încât s-a dus la magazin și i-a cumpărat calului o acadea. Păi de unde magazin în pădure, m-a întrebat Cezara, aproape adormită. I-am explicat că în povești totul e posibil, probabil venise un pitic cu spirit ntreprenorial și a deschis un magazin. N-a prea înțeles faza cu antreprenoriatul…