Vorbeam acum ceva timp cu un prieten al carui pusti, desi avea potential, era lenes. Mai in gluma, tipul, i-a promis pustiului ca-i cumpara telefon daca nu ramane corigent si un ATV daca ramane repetent….Si-a justificat hotararea cu ATV-ul, cam asa: Asa prost, esti copilul meu si mi-se rupe inima sa te vad alergand dupa vaci, pe jos. In fine, nu intru in detalii, copilul si-a dat seama si a pus burta pe carte.
Acum, hai sa revenim la prosti si cadouri, nu de alta, dar acum vine 1 si 8 martie si in invatamant, exista Doamne. In scoala generala, in clasa mea, am avut un prost. Bine, eram mai multi, dar asta, cum sa zic, era de nedescris…la sfarsitul clasei a-VIII-a, nici macar numele nu si-l scria cum trebuie. Bine, avea si un nume mai complicat: Lixandru. In fine, nu conteaza, ideea era ca, in vremurile alea, cadoul pentru Tovarasa, era, cel putin in scoala mea, de 1 martie, un ghiocel, un martisor si o felicitare. De 8 martie, cadoul pentru invatatoare era putin mai consistent…un sapun Fa sau Rexona si eventual, un bibelou.
E, treaba asta cu astfel de cadouri, nu era valabila si la Lixandru. Nu nene, ma-sa stia ce are la usa, asa ca, de fiecare data, cadourile pentru profesori erau foarte consistente…paturi, plapumi, munca prin ograda invatatorului, cercei si zic gurilele rele, in cazul profesorilor de sex masculin, si ceva cadouri animale. Cate o capra, de exemplu. Cum vremurile erau cum erau, plodu a terminat cele 8 clase primare si o scoala profesionala. In acelasi stil…ma-sa cu sarsanaua. Prin aceleasi metode, a reusit si l-a angajat. Sondor. Aici s-a cam terminat smecheria…au venit austriecii si au cumparat Petrom, iar prostu’ nostru a fost printre primii pusi pe liber. De atunci, omul presteaza ceva mai pe masura intelectului…carutas.
Si stau si ma intreb, oare, pentru niste diplome din care oricum nu stie sa citeasca, a meritat efortul asta din partea familiei? Eu zic ca nu…
Si daca tot este la moda acum cu #REZIST, sunt curios ce cadouri pregatesc parintii pentru 1 si 8 martie, nu de alta, dara degeaba ai pe facebook profil cu #rezist daca tu-i cumperi copilului, favoruri de la profesor cu niste cadouri consistente. Copilul ala v-a creste la fel ca Lixandrula, cu impresia ca totul se rezolva cu un cadou, cu o interventie.
La sfarsit si o intampare cu boul din poveste, la recrutarea pentru armata. Seful comisiei, a intrebat:
-Cine nu stie sa scrie? …si cativa, au ridicat mainile. Nu si Lixandru. Dupa ce seful comisiei i-a dat afara din sala cu ordin de-a se prezenta cu un parinte a doua zi la comisariat, a impartit chestionarele. Dupa o vreme, a pus ochii pe prost.
-Ba, tu stii sa scrii?
-Nu…
-Si cand am zis sa ridici mana, de ce nu ai ridicat? Ce fac eu, acum cu tine?
Si boul, asa cum a fost invatat, a raspuns:
-Pai, vin si eu maine cu mama…
Buna si povestea dar mai ales pilda! 😀
O baga-o cineva la cap?
Baga pe dracu!
O sa vezi acelasi fenomen, dus la alt nivel de cretinism odata ce o sa iti ajunga pruncul la scoala! Pentru particica aia de medie scolara de la final care conteaza in calcului intrari copilului la un liceu mai cat de cat, sa vezi tu lupta, plase carate, pupaturi in cur, meditatii inutile dar cu dedicatie si alte gretosenii de te crucesti.
Am tot scris despre asta pe la mine … si imi aduc acum aminte ca aceiasi discutie am avut’o cu un amic acum cativa ani de zile, care pompa banii la greu sa isi vada odorul ajuns la un liceu, unde bineinteles ca dupa ce a ajuns cu chiu cu vai, nu a facut fata si iara s’a pus pe pompat alti bani ca la final sa nu reuseasca sa ia bacul.
Cand l’am intrebat daca nu era mai bine ca banii aia sa ii fi bagat in meditatii pe bune si sa isi sprijine copilul sa aiba o baza cat de cat reala … mi’a replicat ca oricum … cat traieste el copilul ala o sa o duca bine, ca doar e al lui si nu il lasa de izbeliste.
Pregateste’te pentru scoala. Crede’ma ca o sa iti dea peste cap orice logica ce se intampla pe acolo.
Stiu si mai stiu ca e greu sa se schimbe ceva. Sunt destul de optimist, dar am momente cand asta cred ca e cea mai buna varianta.
Te’am cunoscut ca un om optimist si m’am bucurat sa vad asta, dar cand iti iei palme in fiecare zi de la realitate … e greu al dracu sa te ti de optimismul ala.
Si ziceam ca doar eu am vise d’astea de haiducie 🙂
Da bravo mai Vasile! Eu detin chiar o mica bucata de pamant pe un coclau de munte, unde tot visez eu ca intr’o buna zi o sa imi bag picioarele si o sa ma retrag la lumina lampii cu gaz. 😀
E nasol pe un coclau de munte cu lampa, dar cine stie, nu pot sa zic ca ma pricep la toate, acum dupa 10 ani am ajuns in ianuarie 2017 sa consum de la statul roman 60 kwh si 36 de mc de gaz, la o curte de 3000 mp sper ca la anu’ pe vremea asta sa fiu independent 😉
Vasile, 60 kwh…poti detalia putin?
Pe luna si la una si la alta, atat am luat din retele in ianuarie, astea’s visele mele de haiducie 😉
Astea ar fi si ale mele, insa consturile de punerea lor in aplicare sunt fabuloase … dupa cum bine ai mai detaliat tu cu alte ocazii. Oricum, sincer ma bucur! 😉
Costuri… da si timp, 10 ani din viata, munca ca la balamuc, daca era intr-o zona ca a ta…., cine stie poate peste alti 10 ani reusesc sa ma teleportez :)))))
P.S. Marian, imi cer scuze ca am deturnat firul discutiei de la articol!