Printesa fara nume

Tati, vreau sa-mi spui o poveste, o poveste cu o printesa. M-am linistit, vrea copchilu’ poveste cu printese, de data asta am scapat de Mos Craciun….Grea treaba sa ma apuc de inventat o poveste cu printese, eu am crescut cu eroi masculini, mi-au placut aia cu sabii si alte pistoale, drepti si corecti, luptatori pentru dreptate si neatarnare dar…violenti si sangerosi, eroi care dupa ce bumbaceau bine raul, si binele invingea, de plictiseala sau din lipsa de reconversie profesionala, se lua la tranta si cu si mai binele. Printese…bleah, poate doar daca aveau ceva sange’n pix si erau asa, mai baietoaice. Deci, urmeaza o poveste draguta cu o printesa fara nume…

Int-un regat indepartat, intr-un castel cu multe turnuri, cocotat pe un varf de munte,  traia un Imparat batran care avea un singur copil, o fetita…pe Printesa. Cum regatul era intins, supusii imparatului traiau in sate si orase, in castelul din varful muntelui, alaturi de Imparat traiau doar cei mai apropiati supusi, impreuna cu familiile lor. Atmosfera la castel era destul de trista, cand s-a nascut Printesa, o vrajitoare rea a aruncat asupra castelului o vraja prin care Nimeni sa nu-si aminteasca numele Printesei si, toti locuitorii sa fie afectati de trecerea timpului, doar Printesa sa ramana copil pana in momentul in care o sa-si aminteasca cineva numele adevarat primit de la ursitoare la nastere.

Intr-o zi, fetita vine la Imparat si-l intreaba:

Tata, de fapt, care este numele meu adevarat?

Si Imparatul cel batran si-a privit fetita si i-a povestit intamplarea de la nasterea ei. I-a spus ca nimeni nu mai stie care a fost numele ales de ursitoare. Printesa s-a suparat, s-a retras in camera ei si a plans. Apoi, mai pe seara, rasfoind o carte cu povesti, i-a venit o idee. Ce ar fi daca a doua zi s-ar deghiza si ar merge la locul de joaca ca un copil normal? 




Zis si facut, a doua zi, Printesa, imbracata ca un copil normal, fara bijuterii, coroana si garzi care sa o insoteasca, imbracata intr-o rochita simpla, s-a prezentat la locul de joaca. Deja, copii se jucau si i-au dat atentie asa cum se intampla cand aparea Printesa. In timp ce se jucau, unul dintre copii a intrebat-o cine este, cum o cheama. Atunci, Printesa a raspuns cu o intrebare:

Chiar asa, cum crezi ca ma cheama?

Toti copii s-au oprit din joaca, atenti la intrebare. Nimeni nu a spus nimic, doar un baietel cret a spus:

Cred ca te cheama Mara, semeni putin cu o fetita dintr-o poveste spusa de bunica mea…

Si atunci, Printesa a raspuns….Da, Mara ma cheama…acesta-i adevaratul meu nume. Rostind aceste cuvinte, Printesa Mara a simtit ca ceva s-a schimbat. Si chiar se schimbase, chiar si Imparatul cel batran a simtit schimbarea si s-a oprit din jocul de monopoly pe care-l juca cu supusi sa-i si a intrebat:

Unde este fica mea Mara? Unde este Printesa Mara?

Si atunci lucrurile au reintrat in normal, in regat au urmat multe petreceri si toata lumea a fost multumita. Printesa Mara i-a urmat tatalui ei la tron si a facut-o bine.