Pentru că am tot amânat, ieri am transformat bucătăria în atelier și am rezolvat și pătuțul copilului. Nu știu ce aracet a folosit producătorul, probabil un D3 ieftin că avea multe lipituri de făcut. In fine, ideea este că după mai mulți ani de folosință, lipiciul ăla a cedat și tot grilajul din față s-a destrămat, au ieșit barele din lăcașurile lor. S-a tot cățărat cea mare pe el s-o vadă pe cea mică și lucrul acesta a grăbit dezansamblarea. L-am tot forțat să stea la locul lui dar inevitabilul s-a produs…
Mi-am adus aminte…
…ba nu, nu mi-am adus aminte.
O întâlnire neaşteptată
Acum nişte ani, undeva pe la apus, veneam dinspre Craiova. La Piteşti, pe lângă benzinăriile de la sensul giratoriu era în vremea aia un mare teren viran. Mai este şi acum, dar mai mic, s-au mai construit diverse. E, pe terenul ala viran crestea iarbă şi alţi boscheţi şi prin iarba aia, 3 elefanţi. Bă, ELEFANŢI în libertate lângă Piteşti…nu e posibil, s-a blocat procesorul, am frânat…nu-mi venea a crede că este posibil aşa ceva…Pentru câteva secunde nu am mai vâzut decât savana şi elefanţi. Apoi, m-am întors în zilele noastre şi i-am văzut şi pe ăia cu circul cum se desfăşurau mai în spate încercând să instaleze cortul.
S-a stricat zona..
Bă, nu ştiu cum e prin alte cartiere dar pe la mine s-a cam stricat zona. Nu zic de verdeaţă, încă avem, nu zic nici de borduri că ne-a făcut Nevoiţă unele mari, roşii şi frumoase şi a pus gazon. Nu zic nici de curăţenie, vin zilnic hocheiştii de bordură şi prestează. Zic aşa, de oameni…unde până mai acum ceva vreme singurii deranjanţi erau cei câţiva beţivani fără ocupaţie ce se strângeau la fiecare sfârşit de săptămână să bea în parculeţul din faţa blocului, acum, mă uit prin cartier şi au apărut alte specimene…homleşii.
Pentru că era coadă la Farmacia Tei…
Pentru că era coadă la Farmacia Tei din Dristor, m-am dus la parklache, mallul din spatele blocului, să cumpăr lapte de cocos pentru cea mare și șervețele umede pentru cea mică. Nu prea-mi place mie mallul, în afară de un film și ceva de cumpărat repede, nu-i văd utilitatea. Acum l-am apreciat la adevărata lui valoare…E bine să ai un mall aproape, de obicei, pe undeva pe la subsol are și un supermarket. Ăsta, parklache, are un Carrefour și au și laptele de cocos pe care-l bea fii’mea. Isola Bio, orez si cocos. Nu bea din ăsta de moft, a avut intoleranță la proteina din lapte și încă evităm laptele animal. În fine, nu despre laptele de cocos e vorba, e vorba despre locuri de muncă…
Încă mai știu meserie…
Zice că meseria e brățară de haur…Da, chiar e, mai ales în vremurile astea în care toți se vor directori, șefi sau antreprenori. Ca o scurtă paranteză, un vopsitor bun sare de 1500 euro pe lună…asta din ce am văzut la o primă căutare pe net după „salariu vopsitor auto” asta pe la noi, afară și mai bine. În fine, să mă laud, am fost un vopsitor auto bun spre foarte bun. Zilele trecute, după mai bine de 10 ani, am pus din nou mâna pe un pistol de vopsit. Bă, încă mai știu meserie și dacă mă pun puțin la punct cu noile vopseluri și mai vopsesc 2-3 garduri, pot să mă angajez liniștit în orice atelier de vopsitorie auto. Încă mai am mână, încă mai știu niște șmecherii ce țin de vopsitorie auto.
Vespa Crabo, gărgăunele, cum e ştiut pe la noi
Vespa Crabo, gărgăunele cum este cunoscut popular prin România, este cea mai mare viespe ce trăieşte în Europa şi în America de Nord. Bun, dacă nu te înţeapă sau nu dai accidental peste cuibul acestei bestii, nu prea are de ce să te pasioneze subiectul, e o viespe mai uriaşă şi atât. În schimb, dacă ai albine, o să te gândeşti la Vespa Crabo ca la una dintre plăgile biblice…şi pe la noi mai rar cu Lupul Albinelor…ăla e adevăratul coşmar al oricărui apicultor.