O vreau mare, neagra si tare

Fetelor, daca ati facut ochii mari si ati inghitit in sec in momentul in care ati citit titlul articolului, tin sa va dezamagesc, azi este vorba despre cafea, dar maine, va promit si un articol despre ce ati gandit voi. Buuun, acum sa revin la cafea. Prefer cafeaua neagra, fara arome, mare si tare, indulcita cu o lingurita de zahar, iar daca peste zi mai fac compromisuri, cafeaua de dimineata trebuie sa indeplineasca cele trei conditii enumerate mai sus.

Pot spune ca sunt dependent de cafea, in afara de cafeaua bauta dimineata acasa, mai beau una la birou si inca una peste zi, in masina. Daca primele doua cafele sunt cafele decente, facute la ibric/filtru, ultima cafea a zilei, este o porcarie de la aparatele existente prin oras. Aici, prefer aparatele de cafea de la tchibo, este pisoarca care-mi place cel mai mult.

Acum nu ma apuc sa va povestesc despre beneficiile si riscurile consumului de cafea, probabil ca toata lumea le stie, in schimb, am sa va zic doua povesti despre cafea.

Sevrajul provocat de lipsa cafelei

Eram la inceputul relatiei mele cu nevasta’mea si inca nu ne cunosteam tabieturile. Intr-un weekend, gasca plecase la munte, o cabana in muntii Latoritei, iar noi, avand ceva treaba prin Bucuresti, ne-am hotarat sambata dupa pranz sa mergem dupa ei. Ca un facut, din graba sa nu ne prinda noaptea pe traseu, am uitat sa-mi iau cafea in rucsac, iar la cabana am avut un ghinion teribil…nu exista cafea, iar un prieten, cafegiu si el, uitase sa aduca caféa..la’s ca aduce Marian.

Toate bune si frumoase… dar dumica dimineata, eram atat de agitat, incat aprindeam tigara de la tigara, pana am terminat si tigarile…sevrajul provocat de lipsa cafelei, ma transformase ca pe tipul ala din reclama de la snickers…nu eram eu cand nu aveam cafea.  Mai tarziu, nevasta’mea, mi-a zis ca ca o batea gandul sa-mi dea papucii cand m-a vazut in ce hal ma agitam din lipsa cafelei, dar a renunta in momentul in care, ajunsi in Voina, mi-am luat o cafea si un pachet de tigari, iar ea, a fost martora transformarii mele.

Cafeaua cu aroma de portocale

Desi am zis ca prefer cafeaua fara arome, am baut o data, o cafea cu aroma de portocale.Dumnezeiasca. Nu am gasit cafeaua asta de cumparat nicaieri, a fost o pura intamplare. Desi se zice ca fumatorii nu se dau in vant dupa fructe, eu sunt mai atipic, manac zilnic un fruct. In ziua aceea, mancasem o portocala, iar coaja portocalei, o pusesem intr-un pahar de carton de la o cafea anterioara, ce uitasem sa-l arunc cu o zi inaite. Si cum eram la a treia cafea a zilei, paharul ce-l primisem de la tonomatul de cafea curgea, am golit paharul de cojile de portocala si am pus cafeau in el.

Acestea fiind spuse, ma duc la o cafea.