A long time ago in a galaxy far, far away…pe o planeta imensa, inainte de marele eveniment cunoscut de oamenii de stiinta ai zilelor noastre drept big bang, traiau nemuritorii veganii. Asa se numeau ei, nu aveau nicio legatura cu alimentatia sau cu Olivia Steer. Si cum sfidau ei vesnicia, desi nemuritori, timpul si-a pus amprenta si asupra lor, iar sfintele lor apucaturi degenerau de la o generatie la alta. Asa se face ca ultima generatie nemuritoare se indepartase foarte, foarte mult de calea stramoseasca. Noii vegani mancau porc, fumau, beau, scuipau si aruncau cu pietre. Cei mai rai dintre ei, erau cei trei frati: Timpula, Dumiezo si mezinul, Samolse.
Legenda sune ca in vremea in care Samolse ajunsese la pubertate, veganii incepusera sa-si petreaca vacantele prin bulgaria alte galaxii, deranjati de mizeria si decaderea litoralului lor. Si asa se face ca tanarul Samolse, cu privirea lui de soim galactic, sfida spatiul si se holba la frumoasa Gaaia, cea mai mandra dintre vegane, cum se imbaia in apele pamantului, goala ca un prunc. Si cum frumusetea Gaaiei era cutremuratoare, pe tanarul Samolse l-a luat cu masturbare.
Si mai spune legenda ca fratele mijlociu, Dumiezo era aproape adormit cand a auzit ca prin vis: uite piz@a, uite piz@a…. Si atunci, Dumiezo a pornit catre marginea lumii lui, unde dupa un munte, tupilat, admirandu-si samanta imprastiata pe o piatra imensa, se afla proaspat satisfacutul Samolse. Si atunci Dumiezo a intrebat:
Ce faci ma laba, ce faci a’ci?
Si atunci, mezinul a intors privirea catre pamant si catrea nudista Gaaia, iar cu mana lui imensa si puternica, Samolse, a ridicat piatra si i-a aratat ranjind, samanta. Spermatozoizi mai mari ca viermii de pe Dune, viermuiau pe bucata de munte unde-i iesuase veganul, iar acest lucru i-a facut scarba lui Dumiezo…
Si atunci, si nu la inceput, a fost cuvantul:
Arunca-i ba da’ci..arunca-i da’ci ‘ncolo… ce mi-i tot vanturi pe la ochi!!! labarule care esti.
Si atunci, Samolse privind spre piatra, a spus:
Crez’ c-o arunc la Gaaia in piz@a…Ca’ci Gaaia, dupa ce inotase, cracanata, adormise pe plaja.
Si si-a incordat Samolse forta lui uriasa si a aruncat piatra, cu tot cu samanta, fix in piz@a Gaaiei.
Forta ce a propulsat piatra purtatoare de samanta printre galaxii, a starnit haos si lucrurile nu au mai ramas cu le stiau veganii, iar lucrul acesta a dus in timp, la disparitia lor. Planetele si-au schimbat locul, munti au crescut in locul apei. Sub Gaaia inca adormita, pamantul a saltat, a luat foc, iar miliardele de pietre galactice ce au urmat la aspiratie, piatra lui Samolse, au acoperito.
Dupa noua luni de la aceste evenimente, printr-o crapatura dintr-un munte(curbura carpatina de azi), timid, a aparut un cap, capul primului urieș. A fost urmat de altii ca el, nu la fel de mari ca Samolse si nici frumosi ca Gaaia, dar puternici.
Si atunci, unul dintre ei si-a amintit cuvantul si cu pumnul ridicat spre ceruri, a strigat:
No, pai, da’ci ‘ncolo, noi suntem stapani pe acest pamant…si au plecat care’n cotro.
Asa au aparut stramosii dacilor.
Tu ce zici?