Nepotul lui StarTac

Bă baieţi, voi  mai ganditi asa, cu nostalgie, la primul vostru telefon mobil? Eu recunosc ca o mai fac cand si cand, la anumite discutii despre vremurile trecute si impreuna cu interlocutorul, trag concluzia ca primele telefoane mobile erau un fel de masini cu aburi pe langa ce produce Tesla Motors in zilele noastre.

Piata telefoniei mobile din Romania era inca virgina, ma rog, aproape virgina, compania Conex era la inceputuri, iar semnalul se pierdea pe la Ciorogarla. Eu daca incercam sa prind o liniuta de semnal de la mine de acasa, la 50 km de Bucuresti, trebuia sa ma catar intr-un dud si aveam noroc doar daca plafonul de nori era jos.

Asa cum ziceam, fiind la inceputuri, romanii inca mai umblau cocosati de greutatea unui Philips Diga sau Nokia Banana, iar Bosch 508 inca nu aparuse in Romania.

Ei bine, in vremurile alea, eu aveam unul dintre cele mai tari telefoane din Romania, mai ales ca Motorola cd920 nu a fost comercializat in Romania, iar  de-a lungul timpului, o singura data am mai vazut in Romania acest model de telefon.

Ce avea special acest telefon?

Daca telefoanele vremii tindeau catre 200g, motorola cd920 cantarea 120g, chiar mai putin decat cantareste un iPhone 6.

Pentru vremea lui, telefonul acesta era o adevarata minune tehnologica…avea inregistrare vocala 3 minute,vibratii, stoca cinci apeluri primite si cinci pierdute,iar in agenda puteai stoca 100 numere de telefon!!!…nici macar nu cunosteam 100 de oameni care sa detina un telefon mobil.

Acum daca va intrebati cum de m-am pricopsit eu cu un asemenea telefon, raspunsul este simplu…cu ajutorul unei bande de hoti, al politiei romane si al unor turisti italieni.

Veneam intr-o seara catre Gara de Nord cu autobuzul 205. Aglomeratie maxima, printre calatori si cinci italieni cu trolere si genti. Desi era aglomerat, la Piata Presei, mai urca un val de calatori.

Fericit ca prinsesem un loc pe unul dintre cele trei scaune din spate, nici nu am realizat cand a inceput haosul. Tipete, imbranceli, bagaje de care trageau si hotii si proprietarii, lume pe jos si peste toate astea un strigat…politia,stai,politia…

In vremurile alea, erau frecvente furturile cu japca, mai ales pe liniile de autobuze care faceau legatura cu gara sau aeroportul, iar eu eram prins in mijlocul unei asemenea actiuni la care, din fericire, participa si politia romana, sub acoperire.

In nebunia creata, unul dintre hoti, efectiv a aruncat o baba ce statea pe scaun langa mine si foarte relaxat a luat loc pe scaun, in locul babei.

Cand baba a inceput sa tipe ca… si ala, si ala!!!  aratand catre cele trei locuri din spate, eu, deja mai aveam putin si faceam pe mine de frica…sa vezi ca ma aresteaza ca pe prost, dar probabil ca politisti stiau pe cine sa salte, asa ca l-au ridicat pe talhar.

Ca o mica paranteza, politistul ce a pus laba pe hotul de langa mine, arata ca un zidar, bagai mana in foc ca ala tocmai ce terminase de dat cu glet…nebarbierit, fes pe cap, haine uzate si pline de var.

Cand intr-un final usile au fost deschise, politistii au coborat cu tot cu infractori si italieni, iar lumea a inceput sa discute, asa cum se intampla pe la noi.

Cand am ajuns la gara si am vrut sa cobor, am dat cu piciorul de telefonul mobil, care probabil in vanzoleala respectiva a sarit dintr-o geanta si a ajuns pe sub scaune.

L-am luat si ma gandeam serios sa merg la politie, dar mi-a fost frica si mai ales cred ca am fost influentat si de colegii din camin, asa ca am renuntat si am pastrat telefonul ala aproape patru ani si pot sa zic ca a fost unul dintre cele mai bune telefoane ce mi-au trecut prin mana, mai ales ca primise si un update…cand a cazut pe jos in autobuz, a cedat antena, iar in locul ei, mi-a facut tata, dintr-un glont, la strung, o antena noua, aurie, iar lucrul acesta se simtea mai ales in barul de langa facultate, aflat la subsol, unde nimeni nu avea semnal in afara de mine.