Munca e pentru tractoare…

Cică munca înobilează însă, cu toate astea, nimeni nu a întâlnit un tractor cu titlu nobiliar. Nu știu cine a zis treaba asta, probabil că tot Murphy, că el emitea astfel de teorii. Deci, la gârlă cu Sir Tractor…

Revenind în zilele noastre, fără a fi tractor de bunăvoie, n-am încotro și trag tare pentru titlul ăla de lord. Nu-mi place, dar așa stă treaba în viața asta, vrei, trebuie să tragi. De la Stahanov și cincinale am fost învățați că trebuie să muncești mult. Calitate prin cantitate cum ar veni…Apoi au venit ăștia noi și ne-au explicat cum e cu organizarea muncii, cu productivitatea, cu optimizarea. La bază a rămas tot tractorul, mă rog, tractorașul de data asta că optimizăm…vrem întâi calitate și apoi cantitate. Însă, vrei nu vrei, trebuie să tragi tare în continuare. Ășa, după ăștia, au ăpărut ăia cu muncește ce-ți place. Bă, ăștia cred că erau niște leneși ca și mine nu de alta dar chestia asta cu muncește ce-ți place, cred că în 99% se aplică celor ce nu prea trăiesc din rodul muncii lor. Cel puțin la începu, mai târziu or veni și banii. Zic treaba asta pentru că într-un final ajungi tot la stadiul de tractor chiar dacă muncești ceva ce-ți place. Da muncești ce-ți place…

Deci, concluzia ar fi că nimeni nu muncește din plăcere, toată lumea trage pentru o viață mai bună, pentru beneficiile rezultate din munca depusă. Da, există și mulțumirea aia de final, #lucrubinefăcut…dar nu se aplică muncitorilor de la bandă. Zic treaba asta că am auzit ieri pe unu de pregătea colete pentru un magazin on line cum suduia că a avut de făcut mai multe colete decât de obicei.

În fine, nu vă întreb dacă munciți cu drag, zic doar că eu, așa heirupist cum sunt, de când cu pandemia asta am tras de mi-au sărit capacele. Deși am combinat toate cele trei metode de muncă enumerate mai sus, nu m-am simțit înobilat decât când m-am uitat în cont. În rest, cocoșat de muncă…