Despre rable…și godaci

De prin 97 de când am permis de conducere mi-au trecut prin mână câteva rable. Că au fost ale mele, că au fost de la job, au fost câteva. Clar, concluzia după atâta vreme este că cea mai bună mașină este aia de companie. Apropo de treaba asta cu cea mai bună mașină, zice-se că e aia pe care ți-o permiți dar la noi nu se pune, sunt destui cei ce șoferesc rablele băncilor. Da aia e, dacă-s solvabili…La capitolul rable, cred că singurul lucru ce mi-l reproșez ar fi acela că toate mașinile mele au fost și sunt neîngrijite. Adică, murdare, prăfuite, certate rău cu spălătoria auto. Odată, la spălătorie s-a plâns unu că e prea murdară boss… L-am întrebat de ce crede că am ajuns la spălătorie. Na, așa a e ieșit…să meargă, că de spălat mai plouă, mai scutur eu preșurile…Însă oricât de murdară ar fi fost rabla, pe mecanic nu l-am evitat niciodată. Păcat că ăsta nu are și spălătorie auto…

Zic toată treaba asta că mi-a trecut pe sub ochi acu ceva zile câteva rânduri scrise de o tanti pe un grup d-asta de facebook al celor ce s-au mutat la țară. Mai citesc pe acolo și mă amuz de cât de pătrunși sunt ăia de faptul că și-au găsit liniștea, că au descoperit nirvana în stat cu curul în sus la plivit buruieni în grădină. În fine, fiecare cu plăcerile lui…și eu zic că-mi place pateul pe pâine când n-am friptură. Bun, să revin la rablă…zicea tanti asta retrasă la țară că și-a făcut colțul ei de rai, că are #detoate acolo, chiar și purceluși. Toate bune și frumose, da-i mirosea doamnei ceva, că a cărat purceii ce i-a primit de la soacră-sa cu Passatul ei nou și i-a mirosit a porc în mașină. Cam așa e, porcu miroase frumos doar pe grătar, cât e viu și se cacă, pute.

Și apropo de cărat porci cu rabla, prin 80 și ceva, am plecat cu ai mei într-o excursie și am cărat un purcel viu după noi, să-l pună masculii la proțap…că mere găseam pe undeva. Am avut noroc că oamenii nu erau la prima astfel de experiență și nu au mai băgat godacul în portbagajul Daciei 1310 cum făcuseră cu ceva vreme în urmă ci l-au pus într-o ladă de fructe pe un portbagaj de plafon. Din ce povesteau ei, la ieșirea anterioră cu godacul în portbagaj, au oprit la ceva crâjmă pe traseu și i-a rugat ospătarul să servească afară, pe terasă, că s-au plâns ceilalți meseni că le pute a porc.

4 comentarii la „Despre rable…și godaci”

      • @Marius: in completare la ce a zis Marean …. mai traiesti in 2020, te mai bucuri si tu de beneficiile lucrului astuia, mai uiti de caruta pe tractiune balegoasa … d’astea.

        Mai Mareane, eu sunt obsedat cu curatenia masinii, nu de alta, dar pur si simplu ma simt fizic rau cand o vad murdara atat pe exterior cat mai ales in interior … amu nu sunt model de lins la ea, nici pe departe, dar incerc cat pot de des sa ii fac cunostinta cu aspiratorul si ala … ca altfel e un soi de cocina de godaci. 😀 Legat de povestea ta cu godacii, am trait si eu experiente de genul asta de tot soiul cand venea de pe la olteni si era imposibil sa nu plecam macar cu o gasca dupa noi, deh, poloconul nasului. De pus, puneam deasupra ce puneam, fix cum zici tu, ca noi aveam si un „portbagaj” de ala rudimentar pe masina fixat pe plafon, cum se purta atunci, unde intre aia doi saci cu diverse legume ce ii prindeam pe laterale, la fix intra si ploconul, lada aia de plastic fiind ideala. :))

        Răspunde

Lasă un comentariu

Descoperă mai multe la e-redoo.ro

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura