Măciuci din lemn de corn

Cornul este un arbust de mărime medie ce face niște fructe numite coarne. Din coarne se face cornată, o băutură alcoolică. Cornată e băută de bărbați dar nici femeile nu se dau înlături de la consumul de cornată. Tot din coarne se mai prepară și ceaiuri antidiareice. Tot așa și din scoarță. Lemnul de corn este un lemn de esență tare, din el, cel puțin pe vremea când eram eu tânăr și mai înainte, se putea prepara ceva foarte diuretic…ciomege și măciuci din lemn de corn…te băteau cu o astfel de măciucă până te kăkai pe tine…

Ghioaga aia din poză să tot aibă 30 de ani dacă nu mai mult. Chiar dacă e înegrită de timp și intemperii încă e în termen de valabilitate, lemnul e încă sănătos, nu s-a crăpat, a fost făcută cu simț practic, nu e foarte arătoasă dar…efectul e același. Diuretic.

La tipul ăsta de ghioagă, noi îi ziceam măciucă. Constructiv, în funcție de necesități, puteam fabrica mai multe modele. Le făceam din cuțit, le finisam cu un ciob de sticlă. Prin vară mă gândeam să fac un filmuleț despre cum făceam pe vremea copilăriei mele măciucilele din lemn de corn. N-am mai făcut, poate fac la vara ce va să vină..

Revenind, măciucile le făceam pentru diverse scopuri. Eram expert în cele de aruncat. Măciuca de aruncat avea coada scurtă și subțire și gămălia mare, rotunjită. La trei aruncări, de două ori sigur te loveam în dovleac….de la 30-40 de metri. Ăia buni la treaba asta, vânam și iepuri cu o astfel de măciucă. Cum ne ciomăgeam rar și de cele mai multe ori după iepuri mergem cu câinii, măciuca de aruncat era folosită la trimis mesaje către vaci. Nu acolo…zvârrrrr. Nu acolo…zvârrrr…Partea proastă la măciucă era că trebuia să mergi s-o recuperezi.