Încă sunt bărbat valabil…Cu ochi albaștri

Bă, știu că mă mai alint eu pe aici cu fazele alea că sunt bătrân, că una că alta… Nu mă simt, în afară de păr alb și niște articulații ce trosnesc și scârța-scârța, n-am nici pe dracu… Dar nu e problemă, am păr alb de la 20 de ani iar articulațiile o să le tratez cu nește colannol că cică e cel mai bun în domeniul ăsta al articulațiilor. În fine, în timp ce alții de vârsta mea o ard cu criza vârstei de mijloc, pe mine mă dor genunchii și cam atât. Cu capu sunt bine, sunt activ, sunt lăudăros…

Așa, că tot mă laud că sunt barbat viabil, atât de viabil încât am ajuns să-mi facă femeile cu ochiul la coadă la Mega și să se mai și bage în seamă cu mine ca la final să-mi îndese în buzunar o prăjiturică măgura, hai să vă povestesc și vouă.

Bun, se face că eram eu la coadă la Mega și trena treaba că era de serviciu nea Dumitru, un moșuleț de se miscă ca după 4 jointuri băgate toate odată. Și cum auzeam timpul cum tropăia pe lângă mine, o aud deodată pe doamna din fața mea cum mă întrebă:

–Auziți, nu vă supărați…aveți ochii albaștri?

Inițial, cum eram concentrat să văd cum trece termenul de valabilitate de pe un borcan de compot de pe raftul de lângă mine nu m-am prins că femeia vorbește cu je. M-am repliat repede și i-am răspuns că așa ar trebui să fie, albaștri…dar cel mai probabil acum sunt roșii că n-am dormit prea bine că, știți și dvs. cum e de la o vârstă…mai o prostata, mai o insomnie mică.

– E, glumiți…ce prostată… Da, aveți ochii albaștri. Eu mereu mi-am dorit să am ochi albaștri că așa aveau și mama și tata. Dar n-a fost să fie, doar sora mea i-a moștenit.

-Doamnă, eu i-am luat de la bunica..nici mama și nici tata nu aveau ochi albaștri..da se pare că a fost ok că și fiimea cea mică merge pe aceiași linie, tot albaștrii îi are și ea.

-O, da… și eu am vrut copii cu ochi albaștri dar nu mi-a iești chiar dacă pe fostul meu soț (aici este faza în care doamna mi-a făcut șmecherește cu ochiul) l-am ales și pe principiul acesta…să fie bărbat bine dar cu ochii obligatoriu albaștri..și-mi mai face odată cu ochiul. M-am abținut s-o întreb dacă i-a intrat ceva în ochi…

Între timp, din vorbă-n vorbă, ajungem la casă și femeia începe să arunce pe tejghea napolitane, ciocolată, biscuiți cu cremă, prăjituri Măgura, mai ia și de la raftul de impulsionare o pungă de M&M. Și apoi se apucă nea Mitică să scaneze…și Doamna ia o prăjitură Măgura și mi-o bagă subtil în buzunarul de la geacă în timp ce-mi mai face încă odată cu ochiul. Normal, i-am mulțumit frumos, n-am refuzat cadoul. Bine, m-am gândit că e foarte posibil ca un nepot sau un strănepot să resimtă lipsa unei prăjiturele Măgura dar femeia cumpărase mai multe. Și oricum, nu e bine să refuzi o octogenară ce-ți face cadouri. Mai ales când te-a și complimentat și ți-a mai și făcut semne cu ochiul.

Aia zic, încă sunt bărbat valabil, încă sunt în piață ca să zic așa.