În copilăria mea, una dintre supărări era lipsa infrastructurii feroviare. Nu prea avea tren în zonă, cea mai apropiată gară de unde puteam lua un tren cinstit era Gara Videle. Aveam vreo 3 variante…puteam lua trenul către Giurgiu, către București sau către Oltenia. Însă singura viabilă atât pentru mine cât și pentru cei din zonă, când era vorba de folosit trenul, era către Giurgiu, reședința de județ. Și asta era rar, doar pentru chestii administrative..până în Giurgiu, rutier vorbind, distanța era de 105 km iar până la Bucale de 45. Și pentru București aveam variante auto…rată, mașini, dube de muncitori și mai târziu microbuze și mașini personale, deci, nu se merita să mai bagi 20 de km până la Videle pentru a călători cu trenul la București. Iar spre Oltenia nu prea avea nimeni treabă..
Deci, sufeream că nu aveam posibilitatea de a călători cu trenul…Tocmai acesta era și motivul pentru care atunci când mă lipeam de o tabără, eram mai încântat de faptul că se mergea cu trenul…deja era o tabără reușită. A, mai era și faza că am avut mașină de mic, deci, concediile cu părinții le făceam de pe bancheta din spate a unei superbe (la vremea aia) Dacia 1310.
Dar am mai crescut și eu și am început să călătoresc cu trenul…la mare, la munte sau, uneori așa, doar de distracție. Mai cumpăram și bilet, mai mergeam și cu Nașu. Odată, prin 98, am avut un accident auto pe la Roșiori. Și am fost nevoit să iau trenul până la Videle unde mă aștepta tata cu mașina. Aia a fost ultima oară când am pus piciorul în Gara Videle. Nu-mi este dor… E, nu știu cât se mai merge acum cu Nașu dar în perioada aia, anii 90, cred că te bătea Nașu dacă te prindea cu bilet. În fine, am luat trenul de la Rădoiești până la Videle și i-am dat lu Nașu 10 lei…și s-a uitat ăsta la mine, s-a uitat la bani și apoi m-a întrebat: Câți? Doar eu…A…săru mâna! Am aflat mai apoi că Nașu lua 3, maxim 5 lei pentru ruta Roșiori-București. Mai târziu, prin facultate am fost coleg de cameră prin Regie cu un tip ce-l avea pe taică-su Naș pe ruta aia…avea astă bani doar bancnote de 10.000…că nu se trecuse la leul greu….Deci, încă se mergea cu nașu la începutul anilor 2000.
Așa, hai că mai am, să revin la trenuri….Cred că ultima călătorie cu trenul a fost în Italia, în primăvara lui 2016…Milano-Bologna. În România, cu Coiele Ferate Române, nici măcar nu-mi mai amintesc când am călătorit cu trenul ultima oară…posibil să fi fost la revelionul din 2012…da nu mai știu dacă a fost Vatra Dornei-București sau am luat trenul din Ilva Mică…nu mai știu, a trecut mult de atunci. Asta referitor la mersul cu trenul la munte… Cu trenul la mare știu care a fost ultima călătorie, în 2009 am fost cu nevasta în deltă, la Sf Gheorghe și apoi de acolo am mers în 2 mai…tot cu trenul. Combinație, tren până la Fetești, schimbat pentru Tulcea…n-aș mai repeta experiența.
E, am scris toată treaba asta că m-a lovit nostalgia în urma unei discuții matinale cu un pasionat de mersul trenurilor și, pe lângă treaba asta, mi-am dat seama că copii mei nu au mers cu trenul în România. Nu știu, o fi bine…o fi rău…
A, știu că le amestec însă, probabil printre ăștia pasionați de călătoriile cu trenul călătoria supremă ar fi o tură cu transsiberianul. Aș încerca transiberianul însă, acum câțiva ani, citeam o discuție despre Transsiberian. Și zicea un tip pe acolo că nu ar mai repeta călătoria cu transiberianul dintr-o bucată…că mare parte din timp nu prea vezi altceva decât perdeaua de copaci plantată pe lângă calea ferată să protejeze șina de nămeți. Zicea omul că pentru a te bucura de călătoria cu transsiberianul e ok să iei bilete pe distanțe scurte, cobori, vizitezi și iei pe următorul tren ce merge către Vladivostok. Da ai nevoie de timp, că cică la bani ai ieși mai ieftin…
Eu am mai bagat ceva capitala cu trenul. Chiar si spre Brasov e ok. In rest… meh, n-am reusit. Bine, in ultima vreme, cam putin pe la noi.
Tot spre Brasov băgam și eu cel mai des…cred că de cele mai multe ori am mers cu nașu cu rapidul de Viena…ajungea devreme în Sinaia și aveam timp pentru turele mai lungi. De multe ori luam un microbuz până în Bușteni dacă aveam de urcat de acolo…oricum, ajungeam cel mai bine așa. A fost o fază odată, după ce ne-am urcat în tren a venit nașu mai devreme ca de obicei și Daniel zice…Știți, n-am avut timp să cumpărăm bilet..și se uită nașu la noi și o trântește pe aia cu, e stiu cum e cu timpul…bani să aveți.
Bai, imi place sa merg cu trenul maxim, asa am si reusit sa citesc ultima oara o carte, jumate dus, jumate intors … si as face’o pe orice distanta depaseste 100km … problema este legata insa de conditiile de rahat pe care le ofera CFR ca sa nu mai zic de preturi, ca mai ieftin iesi cu masina … cea ce mi’se pare strigator la cer. Am scris eu cateva postari de’a lungul timpului pe blog.
In ce priveste Transiberianul … e unul dintre viselel mele, insa problema ramane cea legata de costuri, dupa estimarile mele o calatorie de aia te duce undeva la vreo 10.000 e coco, numai biletul e undeva pe la 5-6000 coco daca imi aduc eu bine aminte cand ma uitam dupa asa ceva. Din pacate, nu prea e pentru muritorul de rand, dar e un vis fain. 🙂
A…hai că m-am tot lungit și nu și-am mai răspuns la faza cu transsiberianul. Suma înaintată de tine e varianta de lucs luată prin agenție de turism. Dacă te oerientezi de capul tău ajungi la jumătate…problema nu cred că e neapărat banii cât timpul…s-o faci pendelete, cu opriri si vizite te duce mult mai ieftin mai ales că pe anumite distante poți opta pentru clasa a doua sau chiar a treia..asta asa, că tu tot ai timp..