Dezvoltarea personală la țară

Sătul de viața anostă pe care o trăia în fiecare zi în satul lui de la țară, Vasilică Geamblac era ros de dorința de cunoaștere, dorea să citească, să știe, să poată să discearnă tot rahatul de pe facebook și de la televizor, să-i dispară odată pentru totdeauna din creierii capului dilema legată de pământul plat și pizza rotundă… Dar cultura mediocră ce zăcea în stare latentă în toți prietenii și vecini lui, nu-l ajuta pe Vasilică Geamblac să se cultive iar mintea lui urma să devină pentru totdeauna o pârloagă, plină de mărăcini și alți scaieți, așa cu se întâmplase cu toți înaintașii lui.

Speriat de așa orizont, Vasilică a luat o coadă de topor într-o mână, un cuțit în cealaltă și cu a treia mână duse paharul la gură și-l goli. Acum, cu o liniuță de curaj în plus pe scala etalon a curajosului, Vasilică a făcut mare sfat cu Maria Geamblac, până una alta femeie cu rol de nevasta pisăloagă și isterică în viața lui Vasilică.

-Auzi fă, eu mă hotărâi să merg la școală, să nu mor prost și cu creieru neted, asa ca Gogu și restul țăranilor din satul ăsta al nostru de la țară…

Toată fraza asta a fost rostită de Vasilică foarte repede, să nu-i dea muierii șansa să deschidă gura păcatoasă, iar ca semn de punctuație, la final de frază, Vasilica a pus trei puncte de suspensie cu coada de topor, urmând și o aducere în discuție a mamei Mariei.

… ‘tuți gura mă-tii.

Acum, având și acordul femeii, Vasilică pleacă la oraș, să facă liceul și să-și cultive creierul pârloaga întinsă din spatele ochilor, dosită bine  în cutia craniană.undeva între cele două urechi clăpăuge.

Și învăța Vasilică și învăța ca Făt Frumos iar creierul lui sugea cum suge femeia buretele apa, iar orizontul nu mai era plat, apăreau dealuri,apăreau munți și o mulțime de întrebări la care Vasilică se grăbea să găsească răspunsuri.

După o vreme, tobă de carte,  se întoarce Vasilică în satul lui de la țară, mai dăștept, mai cult, mai, mai…

La a treia casă, cum intri în satul de la țară, pe partea stângă, sprijinind un gard imaginar, Gogu se uita lung la eruditul ce mergea în pas vioi prin colbul drumului:

–Bă Vasilică, tu ești bă, ‘tuți pă măta!?   De unde vii bă Vasilică?

-De la școală Gogule, de la școală!

–Ce dracu bă, dă școală ai tu nevoie? Ce, crezi că iești mai dăștept ca prostu dă tactu?!

Puțin deranjat de abordarea impertinentă a țăranului, Vasilică trece la atac, hotărât să-l facă de căcat pe Gogu:

–Stimabile, domnule….Gogule, păi tu știi mă cine au fost Ștefan cel Mare, Eliade, Modigliani,Van Damme?…ești prost Gogule, vezi de ce am nevoie de școală?

Puțin bulversat, fără a ști ce înseamnă termenul, Gogu privește senin și cretin în ochii lui Vasilică:

-Bă Vasile, nu am auzit bă de ăstia, dar tu știi mă cine e Iorgu?

Prins pe picior gresit, Vasilică încearcă o eschivă, dar până la urmă recunoaște…

-Nu știu Gogule, n-am învățat despre Iorgu…încă…Cine este acest Iorgu, un inventator, un pictor? Că domnitor n-a fost că pe aceștia i-am învățat pe toți…

-Bă Vasilică, să știi tu de la Gogu, bă, Iorgu e ăla de o iubește pă Maria cât ești tu la școală și eu la cârciumă… dar na, n-ai de unde sa stii, cătu iesti la școală….