Ca om, nu neapărat ca român, trebuie să crezi în ceva, altfel o pornești ca un brebenel cu vaca pe câmpii. Dumnezeu te ajută, ține loc de acar Păun și e pus acolo, tocmai pentru a avea pe cine să dai tu vina. Da’ nu-i pune în cârcă absolut tot.
Așa, deci, săptămâna trecută am muncit puțin mai „ca proștii” nu de alta, dar șefu a avut o zi proastă și nu l-am contrazis. Am făcut fix cum a vrut el și a ieșit cam aiurea…timp pierdut, consum mare de resurse și ceva spume. Ale mele. Dar șefu…e șef și e foarte credicios.Habotnic uneori.
Seara, înainte de plecare, făceam o scurtă analiză a zilei și-i explicam cum ar fi trebuit să abordăm activitatea din ziua respectivă. Mi-a dat dreptate, dar a făcut greșeala să adauge la final: Lasă, așa a vrut Dumnezeu.
N-am mai putut și i-am zis:
-Plm, normal, nu e Dumnezeu coleg cu noi? Păi cine e CEO la noi pe plantație?
A roșit și mi-a zis că nu mai vorbește cu mine dacă fac așa alăturări de cuvinte.
Știu că nu-i frumos ce-am făcut, fiecare om este liber să creadă și să trăiasca așa cum vrea. Dar așa sunt eu, mai râd puțin de exagerări și de habotnicie, dar nu o fac cu răutate.
Păi cum zicea Ion Creangă în povestea lui Ivan Turbincă? La Rai nu e tabacioc, nu e vodcă, nu sunt gagici, nu poţi să faci nimic interesant sau măcar amuzant. Şi atunci încotro te îndrepţi, logic?